Cristian Unteanu - bs801401@skynet.be 

Din nou, absolut toata lumea este luata prin surprindere si se iau masuri ferme cu disperarea funiei care se strange de un par mereu la locul sau in istoria Romaniei. Dar de care, de data asta, mai sunt si agatate afisele vajnicilor nostri concurenti pentru scaunul prezidential. Plus acela cu amenintarea ca de ce ne e frica, tot n-o sa scapam. Corect. N-o sa scapam. Nu putem scapa. Nu vrem sa scapam. Avem in genele nationale o lehamite fundamentala si un fatalism oriental care ne-a imunizat pana si de frica zilei de maine. Bine ca traim si azi, cam asa suna varianta daco-romano-fanariota care a inlocuit indemnul epicureic de Carpe Diem! Traim cum putem, aproape pe furis, inchinandu-ne la icoane ca macar azi nu ne lovi napasta si pe noi. Dar uitandu-ne discret peste gard si constatand cu bucurie ascunsa ca alaturi de capra vecinului risca sa moara si stapanul ei. In rest, nu avem decat ce vedeti. O uriasa si haotica improvizatie ce tine loc de planurile pe care orice tara civilizata din lume, nemaivorbind de cele care aplica reglementarile UE si NATO in domeniul urgentelor civile, ar fi trebuit nu numai sa le aiba puse la punct, dar si sa le poata prezenta populatiei odata cu primele simptome ale aparitiei crizei. Nu ma refer numai la problema vaccinului, ieri gata sa fie cumparat din strainatate, azi descoperit in doze de peste un milion de exemplare la institutul de cercetari din Romania. E doar varful aisbergului. Planurile nationale antiepidemice ar fi trebuit sa prezinte imediat populatiei sectiile de urgenta ale spitalelor unde s-au constituit zone de carantina si sectiile speciale de tratament, modul in care sunt izolate, tratate eventual la domiciliu si urmarite cazurile suspecte, diagramele dupa care va incepe procesul de vaccinare, incepand cu unitatile considerate de mare risc. In cazul nostru, imposibil si irealizabil. De ce? Fiindca nu sunt bani? Fiindca e campanie electorala si baietii nu-si pot permite sa intrerupa sirul programat al turneului Marelui Circ pentru a organiza o reuniune de urgenta, fie a Parlamentului, fie a CSAT, fie intre liderii de partide, pentru a vedea care sunt, daca ele exista cumva, planurile de urgenta in caz de pandemie? Nici asta nu se poate, pentru ca atunci, din nefericire, ar trebui sa vorbeasca in campanie despre cu totul altceva decat de promisiunile abulice pentru o viata neaparat mai buna fix de la anul cand vor avea puterea. Ar trebui sa spuna ce-au facut fiecare dintre ei in perioadele cand s-au aflat la guvernare pentru a inchega un sistem care, intr-un asemenea caz de criza fara precedent, sa poata veni in sprijinul populatiei. Pentru prima oara, asta n-ar mai fi gargara electorala, ci o problema concreta cu un raspuns clar si nu doar in diagramele facute in Power Point si trimise la Bruxelles. Am auzit, in schimb, indemnul stramosesc: va curge nasul, stati acasa! Usor de spus, corect medical, dar cati dintre salariati pot face asta cand la usa ii asteapta cosmarul concedierilor cu sau fara preaviz si cand nimeni nu le spune daca statul are de unde sa scoata banii pentru asigurarea tratamentelor gratuite. Ce mi se pare absolut teribil este ca toate aceste informatii sunt binecunoscute de politicienii care s-au succedat la carma tarii. In loc sa faca ceva, au preferat sa traiasca cu speranta ca orice criza ne va ocoli, exact asa cum promitea Basescu in primavara, ca furtuna de pe pietele financiare nu are cum sa ne afecteze. De epidemia de acum se vorbeste de luni de zile, Organizatia Mondiala a Sanatatii a confirmat demult existenta unei pandemii. Ai nostri se gandeau la altceva, adica la singurele teme mereu actuale: puterea si smenul. Pandemii, epidemii, proiectii de victime eventuale? Ce treaba au ei cu asta? De-aia exista rugatul la icoane si apelul, ca in timpurile de demult, la Sfintii Izbavitori, asa cum odata, in Bucurestiul-Fanar, era la moda icoana Sfantului Haralambie, Izbavitorul de Ciuma. Poate asta sa ne ajute, ca de la baietii de acum slaba speranta.