ll Oana Catalina Ninu, ce ti-a adus pana acum poezia, multa bucurie sau mai multa suferinta? Nu cred ca, in acest context, se poate vorbi de bucurie sau de suferinta. Suferinta nu ti-o poate provoca decat existenta, nu un text sau altul, o receptare critica sau alta. Bucurie. ll La asta ma si refer: poezia ca existenta.. Bucurie, da. Poezia mi-a adus, foarte concret, cativa prieteni foarte buni, cativa bani din niste premii literare, mai putine complexe si un fel de liniste atunci cand am avut cu adevarat nevoie. ll Multa poezie la festivalul de la Bistrita din aceasta vara. Ai participat si tu. O impresie? In primul rand, e bine ca te reintalnesti cu niste prieteni, cu niste oameni cunoscuti sau faptul ca ajungi sa cunosti altii. Ii asculti, ii citesti, ii critici sau ii apreciezi, si toate lucrurile astea aparent marunte iti dau un fel de incredere. E foarte important si ce se intampla in jurul literaturii, in tot acest mediu uneori viciat, alteori stralucitor, un spatiu-orbita care inconjoara in mod "conditionat" simplul fapt de a scrie. Din momentul in care publici in reviste sau iti apare o carte, iesi din anonimat si patrunzi, vrand-nevrand, intr-un mediu literar imposibil de ignorat. Si aceasta pentru ca esti "obligat" sa iesi din "turnul de fildes" (care poate fi, tot atat de bine, existenta ta cotidiana) si participi la unele lansari de carte, la unele evenimente, la unele discutii, care aproape intotdeauna conduc la alte si alte manifestari de acest gen. La un moment dat, iti dai seama ori ca ai nevoie de aceasta varianta de comunicare, ori ca iti dauneaza si atunci eviti iesirile in public. In orice caz, o coliziune intre tine ca scriitor in devenire si mediul literar este aproape inevitabila. Pentru mine, trebuie s-o recunosc, efectul celor mai multe intalniri literare a fost unul benefic. Iar ce s-a intamplat in aceste zile la Bistrita a fost un eveniment foarte reusit si, in acelasi timp, foarte special. Poate si datorita locatiei inedite... Cine s-ar fi gandit ca va citi intr-o sinagoga? ll Ce curge prin venele poeziei de azi? Dar ce nu curge? ll Cum te-ai apropiat de poezie? Cu sfiala, cu nesat? Cred ca in clasa a sasea am inceput sa scriu in afara "ocaziilor", iar pe la 14 ani am inlocuit rima cu versul alb. De atunci incolo, povestea s-a complicat... ll Ce te-a invatat scrisul pana acum? Ca nu poti trai din scris. Ca exista oameni care te apreciaza si oameni care te judeca. La fel, ca textele tale nu mai sunt ale tale din momentul in care se aranjeaza intre copertele unei carti. Ca poti sa "povestesti" lucruri veritabile si nimeni sa nu refaca lianturile cu realitatea. Ca nu poti scrie despre tot ceea ce vrei, pentru ca, de fapt, nu vrei sa scrii despre anumite lucruri. Ca exista o intimitate in afara scrisului si ca scrisul nu e o simpla refulare. Ca literatura nu bate viata si ca o atingere din text, oricat de palpabila ar parea, nu este o atingere reala.

Iolanda MALAMEN - iolanda.malamen@ziua.ro