Zoe PETRE, zoe.petre@ziua.ro 

Am evocat recent in discutia cu cativa prieteni amintirea unui vraf de teze cuminti si stangace, din care s-a ivit brusc una - apar�tinea studentului Crin An�tonescu - diferita de toate cele�lalte si ca duct al literelor, matur si echilibrat, si ca eleganta a scriiturii, si ca originalitate a argumentarii. Nu neaparat fiindca am ajuns la varsta amintirilor, ci mai cu seama fiindca insolitul tezei de atunci (si al foarte tanarului ei autor, subtire si gratios ca un paj) a fost reeditat recent de omul politic Crin Antonescu de azi. Cu eleganta unei fandari de spadasin, d-sa a reusit nu doar sa promoveze in cateva zile prima motiune de cenzura castigatoare din ultimii 20 de ani, ci si sa-i dea, in doar cateva ore, un sens si o solutie, recompunand majoritatea parlamentara in jurul propriei propuneri de iesire din criza. Intregul episod e o premiera in confruntarile din Romania postdecembrista si merita cu asupra de masura sa fie evaluat ca atare: ca o dovada de inteligenta politica superioara si de forta a persuasiunii in favoarea solutiilor simple si clare. Intr-o lume care a ajuns sa confunde politica fie cu badarania, fie cu marsavia - si nu odata cu amandoua - candidatul PNL la cea mai inalta magistratura in stat a redat politicului adevarata sa semnificatie. Cred ca acesta e un excelent prilej pentru a-i indemna pe toti cei care, sincer sau ipocrit, isi reitereaza cu insistenta temerile in legatura cu forta - pasa-mi-te deficitara - a candidatului liberal, sa explice despre ce fel de forta cred ei ca e vorba in cazul unui sef de stat. Daca isi imagineaza ca au nevoie de un Maciste care sa sparga nuci, pahare sau mese cu pumnul, nici macar dl Becali nu le va fi de ajuns. Daca insa realizeaza ca avem cu totii, ca natie, nevoie de forta unificatoare a inteligentei, unita cu simtul raspunderii, cu capacitatea de a distinge repede solutiile operante si de a le aplica fara ezitare, atunci cred ca ultimele 10 zile au dovedit ca inzestrarile naturale si mai ales culturale ale dlui Crin Antonescu corespund impecabil acestui model. Si mai cred ca acest episod este calificant in competitia prezidentiala si trebuie sa fie insistent relevat ca atare. Ne plangem cu totii ca nu ne simtim reprezentati de "clasa politica". Dincolo de faptul ca devalmasia asta care amesteca fara discernamant politicieni seriosi cu lichele patente nu mi se pare deloc productiva, cred ca se cade sa recunoastem, dupa 20 de ani de parlamentarism regasit, cand anume ne regasim noi insine si in cine. S-ar cuveni ca aceia ce doresc cu adevarat sa se refugieze din cand in cand din valtoarea conjuncturilor politice in lectura lui Epictet sa se simta reprezentati mai degraba de candidatul care l-a citit el insusi pe Epictet decat de cel care socoate ca filozofia e un mestesug de tampenie mai ceva ca "mi, ti, li" ale amintirilor lui Creanga. Personal, refuz cu indarjire sa fiu reprezentata de un Caudillio de Dambovita, al carui ideal autoritar e servit cu deplina iresponsabilitate de o camarila anti-parlamen�tara, visand sa substituie institutiilor legitimate prin vot o pletora de comitete si comitii numite de presedinte dintr-o unica gasca si menite unei legiferari fara legislativ. Nu am insa nicio ezitare in a fi reprezentata de un om politic inteligent si integru, asa cum s-a dovedit a fi Crin Antonescu.