Tesu SOLOMOVICI, tesu@ziua.ro 

Printre fotografiile care ilus�treaza pretioasa istorie a Europei postbelice si post comuniste a lui Tony Judt, un emerit istoric american, doua m-au impresionat in mod deosebit: prima, intitulata "Tigani la Bucuresti", e insotita de urmatorul text: "In Europa traiesc aproxi�mativ cinci milioane de tigani, dintre care cel putin doua milioane in Romania. Pretutindeni ei sunt expusi abuzurilor si prejudecatilor (sau, ca in Marea Britanie, li se interzice intrarea in tara)". A doua fotografie poarta titlul "Romanca de vanzare la pretul de 800 de dolari" si avertizeaza ca "traficul de carne vie in Europa de Est atinge proportii epidemice. Gruparile mafiotice pacalesc sau rapesc fete din Romania si fosta Uniune Sovietica, fortandu-le sa se prostitueze in Europa de Vest si in Balcani". O imagine spune mai mult decat un vraf de carti; fotografiile alese de istoricul american pentru a-si ilustra lucrarea nu sunt simpatice pentru imaginea Romaniei in lume. In afara de problema tiganeasca intalnim in lucrarea lui Judt inca cateva repere privind istoria prezenta a Romaniei, si anume: caderea comunismului, antisemi�tismul, escrocheria "Caritas", Frontul Salvarii Nationale, masacrul de la Timisoara, Securitatea, tranzitia de la comunism la capitalism, privatizarea etc. Anomaliile privatizarii in Romania au la baza, fara indoiala, atat neimplicarea Occidentului cat si lipsa unei legislatii corespunzatoare. Vanzarea contra cronometru a proprietatii publice in tarile care se eliberasera de comunism, dupa 1989, nu are precedent in istorie. Desigur, capitalismul, subliniaza Judt, asa cum a fost el propovaduit in lungul si in latul Europei postcomuniste, era Piata. Iar piata insemna privatizare. Dar capitalismul, asa cum se dezvoltase el de-a lungul a patru secole in vestul Europei, era acompaniat de legi, institutii, reglementari si practici vitale pentru functionarea si legitimitatea lui. Ele n-au existat in Romania, sau ceea ce exista ca lege era o nebuloasa juridica de care au profitat "neofitii pietii libere". Rezultatul se vede: a fost o privatizare prin cleptocratie, subliniaza istoricul american. Forma cea mai nerusinata a cleptocratiei a aparut in Rusia condusa de Boris Eltin si amicii sai, economia de posttranzitie incapand in mainile a 36 de oligarhi-miliardari care acumulasera peste 110 miliarde de dolari (un sfert din intregul produs intern al Rusiei). In aceasta jungla economica au aparut si jocurile de tip piramidal, care consfinteau reusitele in cautarile de profit instantaneu. Aceste scheme piramidale promiteau, si o vreme chiar si asigurau, unor jucatori castiguri uriase pe termen scurt si fara niciun risc. La apogeul sau, una dintre ele (escrocheria "Caritas", care a functionat din aprilie 1992 pana in august 1994) a atras aproximativ patru milioane de participanti, adica aproximativ o cincime din populatia Romaniei. Sa nu mire, asadar, absenta marilor investitori straini in Romania, ei au evitat cu precautie multi ani sa-si riste capitalul in astfel de tari: perspectiva unor profituri substantiale fiind umbrita de absenta cronica a unui solid cadru legislativ al vietii economice. E si acest fenomen unul de "exceptionalism romanesc". Dar nu Romania este preocuparea de capetenie a istoricului american, ci Europa, "acest mic continent" cu 46 de state. Guvernarea internationala practicata de Uniunea Europeana nu va putea niciodata unifica intrutotul aceste 27 de felurite Europe, cat despre celelalte 19 state, ramase in afara spatiului UE, viitorul lor politico-economic ramane incert.