Pe de-o parte, avem batalia, pana la un punct legitima, a unei categorii sociale cu responsabilitati importante la nivel national, pentru asigurarea propriilor privilegii salariale. Batalie insa la fel de legitima ca si toate celelalte, valabila si pentru alte profesiuni care-si vad acum salariile lasate undeva in indiferenta grilei unice de salarizare tocmai pentru a se face pe plac magistratilor.
Aici incepe problema reala pe care onorabilii nostri magistrati o ignora cu o orbire incrancenata. Ei nu sunt singurii care sufera. Dimpotriva, se pare ca sunt singurii care-si pastreaza neatinse privilegiile pe care singuri si le-au propus, judecat si adjudecat in procese care nu aveau decat o singura solutie posibila, aceea pe care o impuneau chiar dansii in favoarea dansilor. Atunci cand si-au judecat singuri cauza si s-au pronuntat obiectiv si nepartinitor in favoarea lor insisi, au facut-o nu numai pe banul public, dar si in sfidarea totala a tuturor celorlalti bugetari.
Logica revendicarilor "spontane" ale magistratilor este extrem de periculoasa pentru ca, in definitiv, se consituie ca un precedent - de jure si de facto - care poate fi invocat ca atare de fiecare dintre puterile statului sau de sindicatele din institutiile sale fundamentale. Oare nu va deveni legitim ca fiecare bugetar sa-si doreasca sa se comporte asemeni magistratilor si sa intre nu in greva normala si anuntata conform legii, ci intr-una salbatica, asta presupunand amenintarea cu blocarea instantanee a unuia sau mai multor segmente ale vietii sociale si economice a tarii? Se intampla deja. Insusi conceptul de greva, instrument extrem de util si important pentru corectarea, in ultima instanta, a unor grave disfunctionalitati de sistem, este acum devalorizat de magistrati si de actiunile lor. Si asta reprezinta a doua mare amenintare.
De ce? Simplu: in perioada urmatoare, marile confederatii sindicale se pregatesc sa lanseze miscari de mare amploare, fiind evocata chiar si posibilitatea grevei generale. Miscare legitima prin raportarea la dezastrul economic pe care Traian Basescu spera sa-l evite prin transferarea urmatoarei transe de la FMI inspre buget cu destinatie exclusiva: plata salariilor si a pensiilor macar pana la alegerile prezidentiale. Dar, mare atentie, ilegitima moral daca vine in continuarea formulei sui-generis de greva a magistratilor, primita cu sila si starnind o ura reala la nivelul populatiei. Se va pune intrebarea: "cum, si voi faceti greva?"... caci celorlalti bugetari, nu magistratilor, le adresa Traian Basescu indemnul sa aiba intelepciunea de a ramane pe locurile lor si de a nu intra in greva. Magistratilor le-a scris frumos sa nu mai fie suparati si sa-si reia activitatea, in conditiile in care toate revendicarile lor se regasesc in noua grila de salarizare. Ceea ce, evident, nu este cazul pentru prostime, asta nefiind niciodata considerata drept putere fundamentala a statului.
Dar, dupa cum poate observati pe propria piele, nimeni nu se intreaba cine plateste oalele sparte. Toata batalia magistratilor nu se duce numai pe banul contribuabilului, ci si pe seama lui, la modul cel mai direct si incontestabil. Acesta este pretul pe care romanul de rand trebuie sa-l plateasca pentru ceea ce cred ca este acum formarea reala a statului magistraturii in interiorul statului roman. Si responsabililor politici le e frica sa reactioneze cum ar trebui. Caci, nu uitati, cineva tot va trebui sa judece contestatiile la alegeri si, apoi, inevitabilele procese in care invingatorii de maine vor plati lista politelor acumulate in prietenia
aliantei de azi.