Un foarte frumos si legat spectacol (multimedia, deh...) dedicat lui Eugen Ionescu s-a derulat intr-o sea�ra de tomnatica sambata bucuresteana. Cand si "sca�unele" si "cantareata chea�la", dar si vocea launtrica a lui Eugen Ionescu si-au dau mana si si-au deschis sufle�tele intr-o in-scenare realizata de actrita Rodica Man�da�che. In timp ce parte din "rinocerii" bucuresteni se imbul�zeau sa-l aplaude de zor pe violonistul - minunat, altminteri - Joshua Bell. Sub auspiciile Radio Roma�nia Cultural si transmis in direct de TVR Cultural, s-au intersectat fericit jocul plin de emotie si gratie al lui Marcel Iures, Alexandru Repan, Marius Manole si nu chiar ultima pe lista inepuizabila Rodica Mandache, cu muzica lui Irinel Anghel si imaginile foto-grafice extrem de bine selectate ale lui Sorin Radu si Dan Cioca. Un spectacol total dedicat unui mare om de teatru, unui mare sufle�tist si inepuizabil ironist. Absurdul lui Ionescu s-a nascut din (supra si hiper) realismul vietii romanesti, generand idei, atunci cand nu a livrat luciditate si tandrete. Regizorul Mihai Lun�gea�nu merita toate gratu�latiile noastre pentru acest "Eu, Eugen Ionescu!", care ar putea fi tu, el, ea. Noi suntem, eventual, Eugen Iones�cu, certificand unicitatea Aca�de�micianului francez. Fes�ti�valul Interna�tional George Enescu a fost un bun prilej de a scoate in piata din fata Ateneului Roman personalitatea celui care, cu amicii de brat, se ducea sa schimbe idei si glume, pe Calea Vic�to�riei, de la "Corso" la... "Enescu". Inca o dovada ca locantele dispar, personalitatile raman. Bravo, Rodi�ca Mandache, ar putea striga Eugen, cu gandul si la iubita lui consoarta, Rodica Buri�leanu. Oamenii mai si mor, teatrul si muzica, nu. Iata "lec�tia de franceza" a unui mare bucurestean european.

BEDROS HORASANGIAN - bedros.horasangian@ziua.ro