Cea mai mare criza care roade de mai bine de cinci ani fiinta nationala, cu efecte incomensurabile, este aceea provocata de falsele mituri intelectuale instalate, pe usa din dos, in constiinta publica. Acest lucru a dus, prin mecanismele politicului, inexorabil, la starea generala de ura si divizare care domina Romania la ora actuala. Pornind de la crearea intentionata a celor "doua Romanii", oamenii au fost invatati sa urasca: individual sau in grup, tineri sau varstnici, politicieni sau din societatea civila, oameni de afaceri sau artisti, jurnalisti sau sportivi, au fost dusi, fara voia lor, acolo unde ura nu mai lasa loc niciunei farame de umanitate. Megalomania unor intelectuali, care au constatat (ca atatia altii in timpul lui Ceausescu), ca adularea "celui dintai politician al tarii" aduce generoase avantaje materiale si de imagine, a ajuns sa creeze o falsa minoritate, care apara un "bine" la fel de fals, "bine" care, iata, a dus la starea de "bellum omnium contra omnes" din societatea romaneasca. Ascunsi dupa flacoane de parfumuri si alifii, detinatori de functii importante in stat, o mana de impostori lupta acerb impotriva Romaniei, pentru a-si prezerva privilegiile. Nimic mai mult. Spun impostori, pentru ca am citit recent demonstratia ca acesti domni aflati in stipendia statului, care ne cearta pe noi, pe toti romanii care nu-l iubim cu suficienta "abnegatie" pe presedinte, nu au fost validati niciodata de comunitatile stiintifice carora le apartin. Astfel, s-a ajuns ca oameni fara opera sa valideze, la randul lor, in fals, alti oameni fara opera, niste simpli producatori culturali, din diferite medii si chiar din randul jurnalistilor fermecati de "importanta" unor falsi maestri. Avea dreptate d-na Ioana Orleanu, in "Observatorul Cultural" sa observe, in treacat, analizand acelasi subiect, ca marii intelectuali (adevarati!) ai Europei nu primesc functii in stat, ordine sau privilegii. Romania e insa altceva, cu tot cu "intelectualii-pres", pe care ii detine. Dar iata ca ceva s-a intamplat. A aparut, ce-i drept, cam tarziu, "fantoma" de la Ateneu. S-a fluierat la festivalul "George Enescu", la decernarea de catre ministrul Culturii (al carui tata se rasuceste, probabil, in mormant!) a unei distinctii unui invitat de seama: dirijorului Vengerov. S-a fluierat si s-a huiduit acolo, pentru prima data in istoria Ateneului. Dar cel huiduit nu a fost presedintele; teritoriul lui este strada. A fost huiduita, cred eu, toata aceasta minoritate privilegiata de intelectuali care a infectat cu ura Romania. S-a huiduit in fata fantomei adevaratei crize. Iar pentru a o depasi va trebui sa avem, asemeni Germaniei de dupa 1968, o ampla dezbatere publica, in care sa analizam imensele fisuri produse in psihicul natiunii, a impulsurilor inumane, morbide si revansarde, a dezastrului provocat de acestea. Doar asa ne vom putea situa ca oameni din nou alaturi, si nu neaparat in doua tabere potrivnice, si numai asa ne vom putea redobandi linistea fara de care niciodata nu vom putea merge inainte, pe drumul bun.

Octavian HOANDRA - octavian.hoandra@ziua.ro