Numai ca avem o problema. Una imensa, de logica si concordanta cu realitatea. In acelasi context al audierilor parlamentare, acelasi ministru s-a plans ca restrictiile bugetare au afectat dotarea armatei romane si, ca atare, programele de achizitii. Atunci pe ce se bazeaza domnia-sa cand anunta un program in valoare de foarte multe miliarde de dolari si unde s-ar gasi resursele necesare?
Ori Stanisoara nu l-a ascultat bine pe Traian Basescu atunci cand vorbea despre efectele crizei financiare pe care a descoperit-o odata cu presa si nu din previziunile economistilor, ori are in vedere perspectiva unei miscari de tipul imprumut garantat de stat, platibil cand o fi si de cine o mai fi atunci la putere. Problema este extem de serioasa, deoarece implica un tip de previziune de cheltuieli la un prag pe care nu stiu daca Romania si-l poate permite. Replica posibila este ca intrarea in programul respectiv inseamna doar anuntarea optiunii ferme a Romaniei, urmand ca, pe cale diplomatica, sa fie stabilite datele esentiale: comisionul si identitatea beneficiarilor, apoi contractul de consultanta aferent unei asemenea operatiuni de implantare a unei tehnici de varf in sistemul desuet romanesc si apoi plata aparatelor de lupta pe masura ce vor fi ajuns in Romania. La o asemenea valoare de contract, sigur ca se acorda si perioade de gratie pentru plati, sigur ca termenii sunt lungi, desfasurati pe multi ani de acum inainte. Dar mai este ceva: daca intentia anuntata chiar se si materializeaza, atunci nu numai despre banii acestia ar trebui sa vorbim. Iata de ce Stanisoara a mai facut referire si la un alt contract, fireste pe alti bani, acei 4,5 miliarde de euro deja prevazuti de mai mult timp in acest scop, vizand achizitia unor avioane second-hand F-16 "de un anumit tip", pesemne cel din dotarea US Army. Asta fiind, pentru a cita vorbele ministrului, "o perioada intermediara". Dar, evident, nu si pentru alte comisioane si servicii de consultanta.
Si asta nu e tot. Pentru ca ceea ce se evita cu pudica nonsalanta sa se mai spuna este ca pentru folosirea eficienta a avioanelor F-16 si, cu atat mai mult, a celor de tip F-35, Romania va trebui sa achizitioneze o infrastructura si o logistica extraordinar de sofisticata si de scumpa. Este vorba despre transformarea din temelii a aeroporturilor si bazelor aeriene, noi radare, instalatii electronice de descifrarea si transmisia datelor si comenzilor, hangare de intretinere a aeronavelor, piese de schimb pentru cel putin cativa ani, personal specializat pentru toate acestea in conditiile in care ai nostri trebuie s-o ia temeinic de la zero. De unde vor veni banii cand, cel putin oficial, nu numai ca suntem aflati intr-o criza pe baza careia Guvernul si-a asumat masuri draconice de reducere a personalului din sistemul bugetar, dar si traim pe baza unor imprumuturi externe pentru care fiecare cetatean al Romaniei are deja de platit aproximativ 2300 euro?
E foarte frumos sa iesi in perioada electorala cu vesti din astea dar, dupa cum se vede, tichia de margaritar cade pe o osatura extrem de chelioasa a armatei romane care se plange pe de alta parte ca unitatile militare au mari dificultati in a-si plati intretinerea, iar echipamentul soldatului nu difera mult de cel de acum 20-30 de ani. Si totusi, altele ne sunt prioritatile. Poate fie si numai din cauza principiului care spune ca prioritatea politicianului roman nu trebuie sa fie, automat, interesul poporului roman. De ce-ar fi, daca, oricum, tot ei sunt alesi?