Cristian UNTEANU 

Evident, comertul cu armament. Cea mai profitabila dintre industrii genereaza si profiturile directe cele mai importante. Dar si comisioanele pentru intermediari. Daca pentru acordurile comerciale in sine mai exista oarece posibilitate de control, dat fiind ca actorii sunt, in general, unii statali si doar putini sunt "negustorii privati ai mortii", pe comisioane se duce marea batalie. Insesi statele producatoare se angajeaza in combinatii cu firme de consultanta, unele create ad-hoc pentru a acoperi comisioanele unei afaceri gigant. Iar banii se duc mai departe, prin procedeul arhicunoscut al cutiilor postale functionand in paradisurile fiscale, apoi mai departe, in termen de sub 24 de ore, in alte conturi intermediare girate de firme de avocati pentru ca, in final, sa fie trimisi esalonat in banci din diferite tari ale lumii pe numele unor beneficiari oarecare, intermediarii fictivi ai intermediarilor consultantilor care au negociat afacerea in numele stapanilor lor. Aceasta este esenta marelui smen autorizat si acoperit decenii de-a randul de comunitatea europeana care s-a ascuns sub prevederile art. 296 din Tratatul de la Roma din 1958 care a autorizat secretizarea contractelor privind comertul cu armamente pe motiv de securitate nationala. Chiar daca asta pare uluitor, de-abia in septembrie 2001 a fost posibila consultarea publica a listei de armamente prevazute de articolul respectiv, surpriza fiind ca, de fapt, se poate exporta absolut orice...Mai mult, la ora actuala exista pe piata doua "liste militare", cea de-a doua fiind la fel de complexa, dar pusa la zi in acord cu noutatile tehnologice la nivelul anului 2007. Numai ca, cu exceptia Romaniei (si a Norvegiei, dar care beneficiaza de un parteneriat special datorita frontierei sale maritime deosebit de sensibile si prezentei rezervelor de gaze si petrol in sau in proximitatea zonelor sale teritoriale), toate celelalte state membre au semnat de mult timp protocoalele prevazute de Agentia Europeana pentru Aparare. Noi, chiar daca suntem formal membrii acestei Agentii, am refuzat constant semnarea Codului de conduita, tocmai fiindca asta ar fi restrans aria smenurilor uriase care s-au facut si continua nestingherite in domeniu sub acoperirea termenului "contract secretizat si cu date confidentiale". Avem placerea sa numaram figuri ultracunoscute in acest mare smen. Din ce in ce mai multe devin publice. Este extrem de posibil sa mai aflam si multe alte lucruri senzationale. Dar ceea ce uluieste observatorii de la Bruxelles este coplesitoarea nonsalanta cu care opinia publica din Romania primeste aceste stiri, un tavalug care ar fi dus la demisia oricaruia dintre demnitarii unei tari care-si respecta statutul de stat de drept. Exemplul celebrelor fregate britanice cumparate de la fier vechi cu o suma de aproximativ 160 milioane de euro a fost discutat in extenso. Dar, dupa ce ne-am convins ca a fost un smen, acum, pe timp de criza, cand se guvernul se carpeste cu bani din imprumuturi pentru a asigura plata salariilor si pensiilor, este in derulare o licitatie SF, in valoare de 500 milioane de euro, pentru modernizarea harburilor care si-au incheiat perioada de viata prevazuta de constructor! Contractul initial pentru navele de la fier vechi este si acum acoperit de secretul guvernamental, asa cum este si caietul de sarcini pentru noua licitatie. Firesc, pentru ca atunci s-ar vedea ca, de fapt, trebuie inlocuit tot ceea ce exista, de la motoare la instalatia electrica si trebuie achizitionat armamentul minimal necesar. Un smen despre care nu vrea sa stie nimeni si nu va raspunde in final decat paznicul docului de la Constanta. De platit insa, cu tot cu comisioane, vom plati noi. Si gata, ura si la gara, sa ne vedem sanatosi la anul, de Ziua Marinei!