Ziua Logo
  Nr. 4596 de sambata, 25 iulie 2009 
 Cauta:  
  Detalii »
Dosare ultrasecrete
Spionaj in familie
La sfarsitul procesului, John Walker, fratele sau Arthur si Jerry Withworth s-au ales cu condamnari pe viata. Fiul lui Walker, Michael, a primit doar 25 de ani de inchisoare. Armata americana a trebuit sa-si inlocuiasca codurile, cifrurile si sistemele de transmisie. KGB-ului nu i-a mai ramas decat sa caute o alta familie Walker".
John Walker era specialist in comunicatii si coduri al US Navy. Incepand din 1968 si pana in 1984, John Walker a furnizat URSS-ului codurile secrete si alte informatii strategice ale navelor militare si submarinelor SUA. Datorita codurilor furnizate de Walker, in cazul unui nou razboi mondial, URSS l-ar fi castigat, sustin specialistii. Din 1968, submarinele sovietice au cunoscut, in avans, orice manevra a submarinelor americane. Cand Walker a parasit US Navy, l-a recrutat in locul lui pe cel mai bun prieten, Jerry. Apoi pe fratele sau, Arthur. A urmat fiul, Michael. Se pregatea sa-si recruteze si fiica, pe Laura, cand a fost denuntat de fosta sotie. Motivul: isi sfatuise fiica sa avorteze inainte sa o recruteze.
John Walker, din puscarie, agent FBI
Biografia lui John Walker, asa cum a fost ea reconstituita ulterior de FBI, e destul de "complicata". In adolescenta, John Walker participase la vreo cinci spargeri, infundase puscaria pentru scurte perioade de timp si - numai ca sa scape de o detentie ceva mai lunga - se angajase in Marina, ultimul colac de salvare. Ulterior, insa, reusise sa-si confectioneze o personalitate diametral opusa, ajungand chiar un detectiv particular reputat si respectat de politie.
La ora actuala John Walker se afla intemnitat avand perspectiva de a putea fi eliberat in anul 2015
Un post local de televiziune ii consacrase, la un moment dat, chiar o emisiune speciala, omagiindu-i eforturile pentru regasirea copiilor disparuti. Public, John Walker afisa convingeri anticomuniste deschise. Se inscrisese si milita in grupari binecunoscute de extrema dreapta, ca "John Birch Society" sau "Ku Klux Klan", ale caror uniforme nu evita sa le poarte, cu un anumit orgoliu chiar. Era insa mai greu de depistat daca aceasta apartenenta a lui John Walker la extrema dreapta americana era consecinta convingerilor sale intime ori o simpla infiltrare, in cadrul activitatilor sale profesionale.
Mai tarziu, la ancheta, el a sustinut ca se inscrisese in "Ku Klux Klan" doar ca sa obtina lista completa a adeptilor, pe care ar fi urmat sa o predea unuia dintre clientii sai, in schimbul catorva mii de dolari. Gurile rele afirmau dupa aceea ca misteriosul "client" al lui John Walker ar fi fost chiar FBI-ul, din ordinul caruia se infiltrase in gruparile mentionate. Cert este un singur lucru, si ancheta FBI a dovedit-o: la inceputul anilor '70 (conform rapoartelor Marinei americane), John Walker era foarte bine apreciat si cotat de catre superiorii sai ca un om de mare perspectiva, a caruicariera si ascensiune pareau asigurate. Intr-un asemenea raport, de pilda, John Walker era caracterizat ca fiind "loial" si "integrat", ba chiar "dotat cu un inalt simt al onoarei". Fireste, cel care redactase la vremea aceea raportul ar fi ramas probabil extrem de surprins sa afle ca "loialul" Walker lucra, inca din 1968, pentru KGB.
"KWR-37"
Conform anchetei FBI, bazata pe depozitiile lui John Walker din cursul interogatoriilor luate, contactul americanului cu KGB-ul a fost urmarea exclusiva a unei cauze existentiale. John Walker a sustinut in fata anchetatorilor sai ca, pur si simplu, murea de plictiseala!
Pe langa un mariaj total nefericit, activitatea sa de ofiter pentru comunicatii al Comandamentului fortelorde submarine din Atlantic (Comsublant), cu sediul la Northfolk, nu-i mai starnea lui Walker niciun fel de interes. Asa se face ca, potrivit declaratiilor sale, intr-o zi friguroasa din ianuarie 1968 s-a suit in automobilul sau si s-a dus direct la Ambasada URSS din Washington, unde si-a oferit serviciile. Faptul nu pare deloc imposibil, mai ales daca tinem seama de un alt caz similar - Ronald Pelton.
Spionul Walker a sustinut ca se inscrisese in "Ku Klux Klan" doar ca sa obtina lista completa a adeptilor, pe care ar fi urmat sa o predea FBI
Tot atat de posibil este insa ca John Walker sa nu se fi prezentat la Ambasada sovietica din pura plictiseala, ci la ordinul de infiltrare al unuia dintre superiorii sai, care, cunoscandu-i antecedentele in materie, sa fi incercat sa-l arunce ca "momeala" sovieticilor.
Pentru ca John Walker sa-si poata face jocul dublu: intoxicarea sovieticilor cu date false, fabricate de ONI (Office of Naval Intelligence, Serviciul de Informatii al Marinei Militare americane) si culegerea de informatii de la sovietici, in beneficiul americanilor.
Cert este ca John Walker, odata ajuns in biroul unuia dintre numerosii ofiteri KGB aflati sub acoperire diplomatica la Washington, a si pus pe masa - ca dovada de buna credinta - o lista de coduri, valabila pentru o luna. Fireste, codurile nu puneau in pericol securitatea americana: ele asigurau insa accesul la masina de codificat KL-47, care mai era folosita de ONI pentru mesajele cu caracter personal ale ofiterilor, de regula mesaje familiale. Dar pentru KGB lucrurile stateau altfel: important era ca John Walker avea acces la asemenea coduri!
Apoi, Walker i-a prezentat ofiterului KGB cartea sa de identitate din Marina americana, explicandu-i amanuntit cam ce date le putea furniza sovieticilor si la ce informatii secrete avea acces. Ofiterul KGB din Ambasada sovietica a parut destul de impresionat: practic, John Walker dovedea ca avea acces la toate tipurile de mesaje secrete, schimbate intre submarinele americane si navele de suprafata din Atlantic.
Mai ales insa, el avea acces la principalul sistem folosit in comunicarea codificata dintre submarinele militare aflate in adancurile Atlanticului si instalatiile navale americane din Europa. Era vorba de sistemul ultrasecret KWR-37, vanat de multa vreme de sovietici, dar ramas, pana atunci, inaccesibil. Chiar daca ofiterul KGB nu era chiar atat de initiat in problema codurilor, si-a dat seama rapid ca John Walker le-ar fi permis sovieticilor accesul la informatii-cheie pentru Armata Rosie, dar, mai ales, pentru flota militara sovietica.
Astfel ca ofiterul KGB a acceptat pe loc pretul fixat de John Walker: cateva mii de dolari recompensa saptamanala. Pentru prima lor intalnire, ofiterul KGB a deschis fisetul si a numarat, sub ochii avizi ai americanului, doua mii de dolari avans, stabilind a doua intalnire pentru luna urmatoare. Desigur, acordandu-i un asemenea credit lui John Walker, rezidentul KGB de la Washington era perfect constient ca-si asuma riscuri serioase. Americanul putea fi, foarte bine, un escroc pus pe tapaj, un agent provocator ori, si mai rau, unul dublu. Cu toate acestea, era evident ca "jocul" merita riscul, astfel ca ofiterul KGB si l-a asumat. John Walker lucra, de ani de zile, in Marina americana. Cunostea la perfectie toate sistemele de coduri folosite de-a lungul timpului de aceasta. KGB-ul ar fi putut decripta astfel multe mesaje secrete, interceptate, dar ramase necodificate. Mai mult, John Walker urmase cursurile unei scoli speciale, care il initiase in tainele confectionarii ori repararii oricarui tip de masina de codificat.
Procedura intalnirilor secrete
John Walker s-a reintalnit cu rezidentul KGB o luna mai tarziu, dupa cum convenisera: intr-un parking izolat, in apropiere de Washington. De data aceasta, americanul i-a remis sovieticului alte sisteme de codificare, pentru care a solicitat cinci mii de dolari recompensa. Era o suma mare la vremea aceea, chiar si pentru KGB, renumit pentru promptitudinea si generozitatea cu care platea "cash" asemenea "daruri".
"Darurile" oferite de sovietic lui John Walker, la a doua intalnire a lor, erau deosebite: o documentatie cu instructiunile privind felul cum americanul urma sa contacteze agentii KGB de legatura; documentele "Top Secret" care urmau sa fie sustrase de american si depuse intr-o casuta postala, nu departe de Washington, conform unei proceduri extrem de riguroase. KGB-ul nu se juca in asemenea situatii si nu doarea sa riste nimic.
Fotografii si harti insoteau documentatia. Hartile includeau tot felul de drumuri secundare ori chiar frontiere, de acces sau de retragere de la locul de intalnire, in timp ce fotografiile prezentau diversi copaci din zona, sub care era facuta mentiunea: "Le depuneti aici!".
Inaintea oricarei intalniri, John Walker trebuia sa verifice, intr-un anumit loc, daca exista o cutie goala, de o anumita culoare (succesiunea culorilor era stabilita pe lista primita). Numai dupa identificarea cutiei goale, urma sa porneasca spre adevaratul loc de intalnire convenit, semn ca totulera OK. La randul sau, el era obligat sa procedeze similar cu o alta cutie goala, de marca identica (de exemplu, Coca-Cola) si material identic (tabla sau plastic).
Toate documentele, microfilmele, fotogcopiile - ascunse intr-un sac de deseuri - urmau sa fie disimulate intr-un al treilea loc convenit, numai dupa ce "jocul cutiilor" era complet. Un plic cu dolari, continand si noile instructiuni, urma sa fie ridicat dintr-un al patrulea loc clandestin convenit.
1970 - Scoala de Comunicatii, San Diego
Ca sa "lucreze" cat mai operativ, John Walker s-a dotat cu aparat foto de tip Minox. In felul acesta, americanul n-avea altceva de facut decat sa fotografieze codurile "Top Secret" sau documentele ultrasecrete care se scurgeau in flux continuu pe biroul sau. Mai mult: fara ca sovieticii sa-i fi solicitat, el a fotografiat, din proprie initiativa, manualul tehnic al masinii de cifrat mesaje KWR-47. In felul acesta, KGB-ul a fost in masura sa o reproduca.
John Walker transmitea regulat sovieticilor codurile in functiune pentru fiecare luna (americanii schimbau codurile lunar), alaturi de copii ale mesajelor codificate, cu originalele lor. Datorita lui John Walker, sovieticii au putut descifra toate mesajele schimbate intre submarinele americane si bazele lor de monitorizare. Un imens avantaj din punct de vedere strategic.
Ritmul in care livra "materialele", precum si cantitatea lor, i-a "sufocat" pur si simplu pe sovietici, care i-au cerut lui John Walker sa o mai rareasca cu livrarile. S-a stabilit acum ca acestea trebuiau facute o data la trei luni. Dar, curand, in viata lui John Walker a intervenit o prima schimbare importanta.
In 1970, el a fost numit director al "Laboratorului de aplicatii practice" din cadrul faimoasei "Scoli de Comunicatii" din San Diego (California), scoala de elita a US Navy. Promovare spectaculoasa pentru profesiunea lui John Walker, dar dezastruoasa pentru cariera sa de "cartita" a KGB, intrucat laboratorul si scoala nu prezentau prea mare interes pentru sovietici.
Disperat, John Walker a facut cerere de revenire in serviciul activ al Marinei. Cererea i-a fost acceptata de Amiralitate, fara ca nimeni sa-si puna intrebari asupra ciudatului demers, prin care, practic, el refuza o spectaculoasa promovare. Iata-l asadar pe John Walker proaspat responsabil al comunicatiilor de la bordul portavionului USS Niagara Falls!
Vladimir ALEXE 
 Afisari: 601  |  Tiparire pagina  |  Tiparire articol (optimizat)  |  Trimitere pe e-mail 
 Comentarii: 1 Afiseaza toate comentariile  
Un adevarat scriitor   de iobagul roman
A r h i v a
  Spionaj pe portavioane    3 comentarii
  "Reteaua" din marina    
  Disputa de pe insula Dokdo    
 Top afisari / comentarii 
 Sergiu Andon, unealta Securitatii (2935 afisari)
 Justitia, averea si imunitatea (2227 afisari)
 Basescu, termina cu smecheriile! (1632 afisari)
 Trafic de rinichi prin sinagogi (1348 afisari)
 Comunistii pregatesc o noua frauda la Chisinau (1098 afisari)
 Sexy-sotia mogulului Formulei 1, Flavio Briatore, arata incredibil in costum de baie (FOTO) (1987 afisari)
 Dama de companie a premierului Berlusconi, topless intr-un pictorial incendiar (FOTO) (1957 afisari)
 O familie de evrei acuza un granicer german ca le-a scuipat in pasapoarte (1911 afisari)
 Kendra Wilkinson, cu sanii goi inainte de a spune "Da" - FOTO (1762 afisari)
 Hillary Clinton: "Oricare natiune din estul Europei care a facut parte din Uniunea Sovietica are dreptul de a alege carei aliante vrea sa i se alature" (1409 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2009 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.01578 sec.