Cristian UNTEANU 

ExtinzAnd totodata si sfera directa de influenta a UE in zona ultrasensibila a Orientului Apropiat si introducand in ecuatia puterii europene si una dintre cele mai puternice voci considerate ca moderata si echilibrata din zona respectiva. O logica de putere care ar permite extensia viitoare (fara a se da vreodata nici macar un orizont de timp estimativ) acelor formule non-extindere, Parteneriatul Estic si Uniunea pentru Mediterana, formand un culoar de securitate in jurul UE si propunand tarilor respective legaturi privilegiate in domeniul economic. Argumentele care sperie sunt insa multe. In primul rand, odata cu posibila intrare a Turciei in UE, in mod cert se va schimba echilibrul actual intre familiile politice europene caci, in orice caz, la un numar de populatie aproape egal cu cel al Germaniei dar cu o demografie constant pozitiva, turcii vor reprezenta al doilea grup national de mandate in Parlamentul European. Si unde se vor duce? In nici un caz la PPE, caci ideologic sunt oarecum in partea opusa a spectrului crestin si nu este de presupus ca vor vota vreodata pentru a sustine vreun proiect vizand reluarea dezbaterii privind identitatea si radacinile crestine ale Europei. Daca se respecta regulile de acum, Turcia va avea aproximativ 90 de europarla�mentari, ceea ce le-ar putea permite sa formeze singuri cel de-al treilea grup politic in ordinea marimii din Parlamentul European. Sau sa adere la socialisti, ceea ce le-ar asigura acestora dominatia absoluta in toate institutiile europene. Asa este, din moment ce principiul proportionalitatii este respectat cu atentie atunci cand este vorba despre ponderea nationala la nivelul Comisiei Europene, a Parlamentului, dar si a tuturor celorlalte zeci si zeci de alte institutii si agentii. Mai este InsA o alta mare problema care poate avea niste efecte nici macar posibil de estimat in ordinea grandorii. Este vorba despre faptul ca Turcia va trebui sa intre intr-un sistem in care unele dintre valorile institutionalizate si deja legiferate sunt in profunda contradictie cu credinta musul�mana: libertatea religioasa, drepturile conferite comunitatilor de homosexuali si lesbiene... Vor trebui sa intre in dezbaterile asupra interzicerii insemnelor religioase si portului valului, iar daca legislatia europeana va confirma interdictia, atunci obligatia asta ce repercursiuni va putea avea in Turcia? Vedeti cumva posibila organizarea la Ankara a unei parade gay chiar daca autoritatile vor fi obligate sa accepte asta conform acordului de aderare la UE? Este posibil si ca UE sa cedeze in aceste domenii si sa creeze un fel de reguli speciale pentru statele cu populatie musulmana, numai ca asta ar schimba nu numai regulile functionarii UE, ci ar pune sub semnul intrebarii chiar identitatea constructiei europene. Romania s-a pronuntat ferm, prin vocea presedintelui Basescu, in favoarea Turciei, cu gandul la Nabucco si in sinergia Marii Negre, fosta lac rusesc. S-ar putea sa aiba dreptate, si noua identitate crestin-musulmana a Europei sa fie un succes. Poate insa sa semene si cu proiectul Nabucco. Si atunci, cine va plati?