Octavian HOANDRA 

Rareori mi-a fost dat sa vad atata ura revarsata asupra unui candidat, in toate alegerile prin care a trecut Romania, din 1990 si pana azi. Ostilitatea si veninul care i-au fost aruncate in fata Elenei Basescu, lipsa totala de fair-play si de eleganta cu care a fost tratata atat persoana cat si candidatura unui - pana la urma - cetatean al acestei tari, nu fac altceva decat sa le arate celor care n-au vazut pana acum, pe de o parte, ca unii dintre "intelectualii de aeronava" nu au nimic in comun cu binele tarii, ci mai ales cu propria devenire, iar pe de alta, ca frustrarile lor adunate de-a lungul timpului sunt mai puternice decat principiile pe care le trambiteaza de ochii lumii, ori de cate ori au ocazia. Si, curios, rautatea fara margini pe care a fost obligata s-o suporte tanara Elena Basescu in aceasta campanie nu se compara nici pe departe cu atitudinea dulceag-indiferenta a acelorasi "corifei" la atatea si atatea candidaturi ale unor veritabili monstri ai comunismului, lautari sau delincventi, care de-a lungul vremii s-au lafait fara ca nimeni sa-i deranjeze, in Parlament sau in diverse functii inalte. Cred ca aceasta atitudine, cel putin deplasata, are, insa, alte conotatii si explicatii. Intotdeauna, prima linie a asa-zisei societati civile si-a dorit sa ajunga cat mai aproape de forta decizionala si acei uneori lucrul acesta chiar s-a intamplat: timpul cat dl. Emil Constantinescu s-a aflat in fruntea tarii a fost, poate, inceputul mirajului puterii pentru o parte dintre acele doamne si domni carora nimeni nu le-a auzit protestele inainte de '89, dar care au devenit, dupa caderea lui Ceausescu, mari anticomunisti. Burse, granturi, sustinerea unor fundatii din Occident (fundatii "mama" care nu au verificat sau nu au dorit sa verifice ce se intampla cu milioanele de dolari menite sa construiasca o elita civica in Romania) au facut din cativa "vocali" mari judecatori ai natiei romane. Si poate ca nici n-ar fi fost rau daca acestia ar fi ramas "civili", ocupandu-se de civismul acestui popor mutilat de comunism. Dar ei si-au dorit, de fapt, accederea in cercul restrans al puterii, de unde sa conduca. Or, cu Traian Basescu au avut o problema. Acesta, desi a avut incredere in cativa, asa cum e si normal, nu a fost dispus sa imparta decizia, cosultandu-se, cu, sa zicem, dna Alina Mungiu, care se zbate de ani buni, prin demersuri mai mult sau mai putin civice sa ajunga mai sus. Cand d-l Traian Basescu parea ca a ales sa aiba incredere in intelectuali intr-un mod periculos, atrageam atentia in aceeasi pagina a ziarului, asupra faptului ca in timp acestia, si nu altii, vor fi primii care il vor trada! Atacul descalificant al aceleiasi d-ne Mungiu impotriva Elenei Basescu nu face decat sa demonstreze ca anticiparea mea a fost corecta. In fapt, Elena nu era decat motivul care a declansat atacul unor frustrati, carora li s-a parut prea putin sa fie "doar" invitati in aeronava prezidentiala. Diferenta dintre cei care l-au parasit pe Traian Basescu, nemultumiti, in liniste, cu coada intre picioare si aceia care "il ard" cu vorbe scrise sau tipate pe la televiziuni, e numai una de atitudine provocata de o imensa frustrare, si nu de educatie. Iar cei care au parasit societatea civila pentru a face politica de partid, alaturandu-se d-lui Basescu, sunt, in cazul acesta, o dovada de corectitudine: ei s-au multumit cu ce li s-a dat, ceea ce pentru un "intelectual" e, totusi, mult! Iar faptul ca nici unul dintre cei care au ales sa-l "pedepseasca" pe Traian Basescu atacand-o pe fiica acestuia, nici macar nu s-au obosit sa o cunoasca pe aceasta, demonstreaza, daca mai e nevoie, acelasi lucru. A fost un atac pe care ma jenez sa-l calific. De aceea, nu ascund ca m-as bucura ca alegerea curajoasa a tinerei Elena Basescu, de a candida independenta, sa fie un succes si sa intre in Parlamentul European prin votul celor care o sustin. Ar fi o (alta) binevenita demonstratie ca aceste doamne si acesti domni, care s-au obisnuit sa ne tot dea lectii de pe ecrane si din paginile ziarelor (si care i-ar da, daca ar putea, si d-lui Basescu lectii de politica, dar si de comportament in propria sa familie), nu sunt deloc "buricul pamantului".