Imediat dupa infrangerea din alegeri, Barak a jurat ca va reprezenta o "opozitie activa" si nu va sta intr-un guvern alaturi de Avigdor Lieberman, presedintele Partidului extremist de dreapta "Israel Beitenu" (Israel-Casa noastra). Acum, optand pentru coalitia guvernamentala, adversarii sai au poate dreptate sa-l acuze ca s-a lasat "cumparat" de Netanyahu. Sase portofolii ministeriale le-au fost oferite celor sase deputati care l-au sustinut pe Barak, din cei 13 care reprezinta Partidul Muncii in actualul Knesset (Parlamentul israelian). Fiecare deputat din tabara lui Barak devine astfel ministru. O perfomanta care ar putea fi invidiata de toate formatiile politice, daca aceasta combinatie post-electorala nu ar degaja un miros urat. Cat ce-l priveste pe Barak, el va continua sa fie ministru al Apararii. La o varsta critica pentru un politician (67 de ani), ce l-ar fi asteptat pe Barak daca ar fi ales sa vegeteze patru ani de-acum inainte pe bancile opozitiei? Nici macar sef al opozitiei nu-i era harazit sa devina, pentru ca Tzipi Livni, cu cei 28 de deputati ai Partidului Kadima, va activa, conform prerogativelor parlamentare, ca sefa a blocului opozitionist. Barak se apArA spunand ca el nu mai cauta portofolii ministeriale sau pozitii inalte; si poate ca e sincer. Dupa o stralucita cariera militara, in care a fost general de armata, seful Marelui Stat Major Tzahal si comandantul faimoase unitati de comando "Shaieret Hamatcal", apoi de cateva ori ministru si prim-ministru, el a revenit in politica avand credinta ca are ce darui tarii si Israel are nevoie de el. In acest moment atat de dificil pentru tara, cand devine tot mai realista o posibila infruntare majora cu Iranul atomic, opinia majoritatii populatiei israeliene este ca nu exista un ministru al Apararii mai bun decat Ehud Barak. Practic, Netanyahu ar fi avut posibilitatea de a forma un guvern si fara sprijinul celor sase deputati laburisti, fiind sustinut de o majoritate infima (61 din cei 120 de deputati ai Knessetului), dar o asemenea guvernare nu ar fi avut sanse de supravietuire. Acum, social-democratii lui Ehud Barak confera guvernului o fata mai onorabila in ochii lumii. In felul acesta, un trio de neconceput inainte de alegeri, alcatuit din premierul Benjamin Netanyahu, ministrul Apararii Ehud Barak si ministrul de Externe Avigdor Lieberman, devine nucleul conducator al tarii. AdevArat e ca nici Statele Unite ale presedintelui Barack Obama si nici Uniunea Europeana nu au asteptat sa vada ce culoare politica va avea noul guvern israelian, atunci cand au facut cunoscut Israelului necesitatea reluarii tratativelor de pace cu palestinienii si lumea araba, pe baza principiului "doua state - Israel si Palestina - pentru doua popoare". De obicei se ofera o perioada de gratie de 100 de zile pentru ca o noua guvernare sa-si justifice existenta. Vor fi 100 de zile clocotitoare, un rastimp in care experienta politica a noului premier va fi pusa la grea incercare, dar chiar din primele zile el va trebui sa se confrunte cu efectele dezastruoase ale crizei economice, sa dialogheze cu marile puteri despre pacea cu palestinienii si cu vecinii arabi, sa elaboreze strategia si tactica lichidarii pericolului Iranului atomic si sa-l scoata pe soldatul Gilad Shalit din prizonieratul Hamas. E mult? E putin?

Tesu SOLOMOVICI