Sorin ROSCA STANESCU 

Nu mai revin asupra "operatiunii FMI", care vizeaza deplasarea de la Banca Nationala catre filialele bancilor straine din Romania, plus CEC si Exim Bank, a unor importante sume de bani, in valoare de multe miliarde de euro, prin reducerea rezervei minime de la 40 la 20 la suta. Nu mai revin in detaliu nici asupra intentiei de a curata bancile de creditele neperformante, prin injectarea a circa patru miliarde de euro. Si nici nu voi relua tema conditionarii acestui ajutor prin imprumuturi masive pe care bancile, la randul lor, le-ar acorda statului roman, prin intermediul achizitionarii de bonduri. Banii rezultati urmand sa fie motorul rostogolirii crizei. Si, in acelasi timp, morisca financiara a tuturor agentilor electorali ai presedintelui Traian Basescu, acestia fiind camuflati in oameni de afaceri, primari, consilieri, presedinti de consilii judetene. In ultimele zile, realitatea politica a demonstrat ca scenariul pe care l-am lansat in acest ziar se confirma. Sursele mele au fost corecte. Acum, intrebarea e daca, pana la urma, acest plan reuseste. Daca da, atunci presedintele Traian Basescu nu mai are nici cea mai mica problema in a-si invinge contracandidatii la alegerile prezidentiale, iar, intre timp, PD-L se va consolida la putere si va beneficia de creditul populatiei. In timp ce PSD si PNL vor fi pusi in mare incurcatura. Dar daca nu reuseste planul? Criza globalA este o masinarie care, odata pusa in functiune, nu mai poate fi oprita decat prin masuri cu totul si cu totul spectaculoase. De genul celor pe care incearca sa le intreprinda Casa Alba, prin injectarea unor sume fabuloase in economie, in scopul dinamizarii acesteia. Europa este, cum s-a vazut, mai putin curajoasa. Si mai divizata. Iar Romania ramane atat de reticenta in raport cu solutiile spectaculoase si atat de ezitanta in aplicarea asa-numitor tratamente clasice ale crizei - motivul real fiind cele doua campanii electorale - incat, fara doar si poate, Europa va iesi mai tarziu din criza decat Statele Unite, iar Romania si mai tarziu. In ceea ce priveste aceasta tara, atingerea punctului critic pe parcursul acestui an, probabil in vara, nu poate fi evitata. Vom avea mai mult de un milion de someri, iar leul se va devaloriza si mai mult. Efectele sociale vor fi devastatoare. Si, in paranteza fie spus, noi vorbim de o criza globala care va dura, de acum incolo, probabil circa trei ani. Compromisul pe care il doreste Traian Basescu, prin tratarea crizei, in conditiile in care si-ar putea salva cel de-al doilea mandat, nu poate functiona. Si, in plus, este extrem de pagubos. El multiplica ceea ce numim costurile crizei. Eu nu exclud ipoteza in care tandemul Basescu-Boc realizeaza fundatura in care se pregateste sa intre, tarand, impreuna cu el, Romania. Este posibil ca cei doi sa fi devenit constienti de faptul ca timpul lucreaza ca o capcana. Ca nu pot rostogoli atat de departe criza. Si atunci nu este exclus ca, in laboratorul politic de la Cotroceni, sa se fi nascut o solutie de rezerva. Care ar putea fi aceasta? Una singura. Daca efectele crizei nu pot fi proiectate pana dupa alegerile prezidentiale, atunci lui Traian Basescu nu-i mai ramane decat solutia sa le mute mai in fata. Sa le faca anticipat. Astfel incat momentul electoral sa nu se suprapuna cu punctul de amplitudine al crizei.