Dan PAVEL 

Chiar si dupa integrarea in NATO si UE a Romaniei si Ungariei, tot mai sunt in tara noastra unii interesati sa provoace animozitati intre romani si maghiari. Cu sigu�ranta sunt si in "tara vecina si prietena". Pare o ciu�datenie, mai ales ca in noul mileniu s-au petrecut mul�te lucruri bune intre tarile noastre, la nivel guverna�mental, in afaceri, in relatiile dintre oamenii obisnuiti. In ultimul deceniu al mileniului trecut, iar referinta de aici este pur ironica, de fiecare data cand maghiarii isi sarbatoreau Revolutia de la 1848 de 15 Martie, ziua lor nationala, era scandal. Pe vremea aceea erau cateva partide nationaliste, care castigau sustinere in Transilvania si intrau in Parlament. Bineinteles, erau incurajate de FSN/PDSR. Dar, la un moment dat, s-a petrecut un miracol. Ceva despre care se credea ca este imposibil intr-o Romanie do�mi�nata de resentimente, nationalism, intoleranta. A intrat UDMR in coalitia dominata de Conventia Democrati�ca, in frunte cu PNTCD, in ciuda avertismentelor ca va fi razboi civil in Ardeal. Dupa patru ani, s-a vazut ca liderii UDMR erau cei mai seriosi politicieni din Romania, singurii care luptau in Parlament in primul rand pentru interesul celor care ii alesesera acolo, singurii care isi tineau mereu cuvantul dat. Si atunci s-a mai petrecut ceva crucial. PDSR a renuntat la sprijinul PRM, condus de agitatorul politic Corneliu Vadim Tudor. In schimb, s-a bazat pe sprijinul UDMR, condus de Marko, Frunda, Borbely, Verestoy. Lucrurile au mers atat de bine incat si Alianta DA, dintre PNL si PD, a luat UDMR-ul in coalitie, astfel incat personajele fara tinere de minte spuneau ca UDMR-ul a fost mereu la guvernare. Pentru ca nici UDMR, nici maghiarii nu erau periculosi, ci rabdatori, dispusi sa obtina cate ceva prin inte�legeri rationale, consens, parti�dele nationaliste nu au mai avut obiectul muncii si au esuat in tentativa lor de a intra in Parlament doar prin retorica urii si a resentimentelor nationaliste. Faza aceea insa s-a incheiat. A mai ramas insa o baza nationalis�ta care poate fi exploatata electoral, chiar daca partidele extremiste s-au cam fasait. Iar nationalisti avem cu duiumul, indiferent ca vorbim de partidele de la putere si din opozitie sau de independenti. Sunt politicieni care n-au realizat nimic in cariera sau in profesie, dar cand este sa dea din gura despre pericolul maghiar zici ca sunt "strajerii patriei." Stiti care a fost cel mai comic moment in povestea retragerii permisiunii de aterizare pentru avionul presedintelui maghiar Solyom Laszlo? Motivatia ca era implicat un "avion militar" si atunci, stiti, se schimba povestea. Pai, ba nebunilor, Ungaria este par�tenerul nostru in NATO, garantia noastra de securitate ca nu se vor petrece modificari de frontiere. Unde sunt increderea, loialitatea si valorile comune, pe care chipurile le aparam impreuna, in NATO si UE? Mai sunt inca destui indivizi in aceasta tara care ii urasc pe maghiari, pe tigani, pe evrei, pe germani. De fapt, ei se urasc pe sine, urasc oamenii, dar au mereu nevoie sa inventeze dusmani si "tapi ispasitori." Pentru ei, aceasta agitatie este o gura proaspata de oxigen. In curand, o sa-i vedem atacandu-i pe bietii chinezi abandonati, cu contractele neplatite, care mai pescuiesc si ei cate un peste din lacul Herastrau. Pe votul resentimentarilor conteaza acum papusarii politici, de la cel mai inalt nivel, care au provocat incidentele recente. Or, in relatiile interetnice nu exista niciodata certitudinea pacii: oricand, o scanteie aparent nevinovata poate arunca in aer totul. Cam stim cine sunt aia care se joaca de-a "fetita cu chibriturile" in loc sa se preocupe de solutiile la marea criza mondiala, care incepe sa-si arate coltii si pe la noi, ei provoaca crize false. Nu isi dau seama ca din combinatii de acest tip, intre o criza reala grava si una provocata, se pot naste de�zastre politice. Le uram piromanilor insucces total.