Cristian UNTEANU 

Trebuia sA vinA calaul sultanului, pentru ca astfel se afla de partea cui va sa vina puterea de maine si cine o garanteaza. Iata de ce la Sultan, mai apoi la Internationala comunista, apoi la Moscova ajungeau scrisorelele cu denunturi ca sa vada dansii cine e corect si nepatat si cine adevaratul dusman al intereselor imperiale. Si sa actioneze imediat, aducand la putere pe cine trebuie, cel care avea sa indeplineasca promisiunea eterna facuta de fata Brancoveanului, asa cum o consemneaza Cronicile Muntene: "lasa ca o sa puna tata punga de punga pana la Stambul si tot o sa se intoarca domn!". Am schimbat Stambulul cu Bruxelles. Restul a ramas neschimbat pe Dambovita. Precum denunturile cu care ai nostri umplu cancelaria Presedintelui Comisiei Europene sau cutiile postale ale europar�lamentarilor. Venind din "Romania, tara fara de lege", asa cum atat de tembel-patetic o descria doamna Adina Valean, vice-presedintele roman al grupului ALDE. Important, dar si dramatic, este ca aceste scrisorele poarta niste semnaturi care nu pot fi ignorate si care, automat, le plaseaza pe o lista de atentie, cea neoficial intitulata "scandalurile din saptamana in curs din Romania". Intarind impresia tuturor ca nivelul de asteptare trebuie sa fie in continuare ridicat fiindca de-abia acum se pare ca s-a declansat adevaratul sezon de vanatoare. Ca urmare, functionarii UE incep sa citeasca. Si afla din scrisoarea semnata de Adrian Nastase, fost ministru de externe, fost prim-ministru, fost presedinte al Camerei Deputatilor, presedintele Consiliului National al unui partid care se afla in coalitia actuala de guvernare ca, personal, este supus unei campanii sistematice de persecutie. Mesajul subsidiar este ca acest caz poate ajunge direct la CEDO... Acuzarea vizeaza activitatea partinitoare a DNA care, la comanda politica, vrea sa-l condamne cu orice pret pe Nastase, inocentandu-l pe Traian Basescu. Sa afle Barroso si Comisia Europeana! Foarte bine, sa afle. Dar ce sa faca? Care e treaba justitiei romane? S-a pronuntat cumva? Nu. Scrisorica este deci preventiva, caci semnatarul stie foarte bine ca cei de la Bruxelles nu au cum sa intervina in jurisdictia nationala. Este de fapt, ca foarte multe altele de acest gen, o incercare de amorsare a unui mecanism de disuasiune. Poate tine si se impresioneaza Sultanul. Tot Sultanului ii este adresata si o alta scrisorica, cea a doamnei europarlamentar liberal Renate Weber care isi acuza fostul sef de la Cotroceni ca ar avea mecanisme oculte de informare la Bruxelles. Vorbim iarasi de exact acelasi mecanism de disuasiune pentru ca, altfel, intrebarea chiar n-are sens. Cum se poate ca fosta consiliera prezidentiala pe problemele justitiei, colega, prietena si sustinatoarea neconditionata de atunci a Monicai Macovei, sa nu stie care este sistemul prin care se transmit unei tari informatiile in cadrul procesului de monitorizare? Ce ar mai fi de transmis pe cai oculte cand despre subiectul in cauza exista tone de corespondenta, inclusiv direct catre CSM? Dar, pentru a pune acest sir de intrebari, ar trebui sa ne imaginam ca scrisorelele ar fi gandite in ideea ca se asteapta un raspuns la problemele evocate. Nu, scrisorelele sunt scrise in cu totul alt scop. Si pe asta il obtin. Toata lumea trebuie sa fie deja avertizata ca va urma ceva si mai rau. De-aia trebuie sa vina un nou firman si el sa-l numeasca explicit pe cine trebuie. Altfel tara piere si se duc dracului si functiile, monser! Numai ca Sultanul cel nou n-are calau si nici firman nu poate da. Si atunci de ce-am mai intrat in UE? La ce ne foloseste? Uite, la asta: lista noilor adrese pentru denunturi. Tot e ceva!