Valentin HOSSU-LONGIN 

O sa repet intrebarea din titlu: "Xenofobi, de cand?". Si adaug de ce? Noi, care de la Rim ne tragem, cum scria cronicarul, noi, care din pasopt incoace numim Franta sora mai mare si impreuna cu Spania si Portugalia formam Ginta latina, noi acum ii acuzam pe fratii apuseni ca sunt xenofobi! Nu pe toti, deocamdata, ci doar pe italieni; acestia nu in intregime, ci doar o parte dintre ei si vreo cativa politicieni, "care incita la xenofobie, printr-o retorica extrem de agresiva si provocatoare" - afirma recent ministrul roman de Externe, Cristian Diaconescu. De multi ani, guvernele noastre, indiferent de culoare, s-au bucurat (tacit ori fatis) de libera circulatie a cetatenilor peste granita, deoarece scapau de povara unor indatoriri majore, cum ar fi asigurarea locurilor de munca la nivel national si a conditiilor de trai decent in anumite comunitati locale/minoritare. La putina vreme, de la plecarea "capsunarilor", in tara au inceput sa vina milioane si miliarde de euro, fara a se sti exact provenienta lor. Nu interesa in ce conditii traiesc si muncesc unii (in agricultura, constructii, servicii etc.) si nici cum niste semeni de-ai nostri, semianalfabeti sau chiar fara pic de carte, reusesc sa trimita acasa sume importante. Pe de alta parte, majoritatea italienilor era multumita ca-si rezolva unele probleme economice, avand la discretie mana de lucru ieftina si-n multe cazuri calificata, recunoscand ca imigrantii romani stiu sa le respecte legile si obiceiurile, multi integrandu-se in colectivitatile lor, mai ales in orase mai mici (Viterbo, Montecompatri s.a.). Totodata, insa, municipalii marilor urbe n-au luat in seama ca la periferii apareau un fel de bidonviluri, tabere insalubre, din care zilnic ieseau la cersit, gainarii si furtisaguri, tot felul de indivizi dubiosi, ce-si ziceau romi, adica de-ai Romei, romani napastuiti si alungati din tara de bastina! Vazand atatia copii si batrani schilozi, femei cu prunci in brate, pe strazile lor, cetatenii le dadeau cativa banuti, iar carabinierii nu-i bagau in seama, marginindu-se sa-i urecheze pe cei prinsi cu mana in buzunarele trecatorilor sau calatorilor din mijloacele de transport in comun. Romanilor care se tineau de treaba - lucrand cu acte in regula, pe santiere si-n fabrici, ingrijind bolnavi sau injgheband mici afaceri, dandu-si copiii la scoala - localnicii le acordau incredere, inclusiv voturi in alegerile locale, pentru consilieri; e cazul actritei Ramona Badescu, ajunsa la primaria Romei. Toti s-au bucurat de "toleranta si ospitalitate", spunea Franco Frattini, ministrul Afacerilor Externe italian, pana cand s-au inmultit blastamatiile unora de-ai nostri, in urma cu trei - patru ani. La inceput, presa din Peninsula relata, ca fapt divers (!?), o talharie sau un jaf comise de acestia, alaturi de infractiuni savarsite de italieni sau imigranti veniti din alte tari decat Romania (albanezi, marocani, basarabeni etc.). Ziarele si oficialitatile si-au adus aminte de astea dupa inregistrarea primelor violuri si crime puse pe seama romi-romanilor, acte abominabile gen Mailat si ale consangenilor lui. Politia italiana a intrat in alerta si, dupa ce cazurile s-au acutizat, au fost chemati sa patruleze pe strazi 30.000 de soldati! Ordinea publica si siguranta cetatenilor trebuiau asigurate, indiferent de cine atenta la ele. De aceasta stare de lucruri si de atmosfera de insecuritate indusa in populatie au profitat extremistii organizati in echipe cu adevarat xenofobe (prezenti in mai toate tarile occidentale). S-au dedat la actiuni de vandalism (chipurile, din razbunare) impotriva unor romani care nu aveau nicio legatura cu infractorii. Astea au fost catalogate, pe drept cuvant, excese de intoleranta si rasism. De aici, insa, pana la propunerea unor ministri si parlamentari de a-i steriliza pe violatori, indiferent de obarsie, este o cale lunga, castrarea celor ce au comis delicte sexuale fiind considerata "tratament degradant". Si acesta este un exces de zel, dar esenta ramane aceeasi: trebuie facuta diferenta, inclusiv in mass-media italiana si romana, intre condamnarea faptuitorilor si majoritatea romanilor care si-au gasit in Italia o a doua casa. Daca nu erau agreati acolo, conationalii nostri nu reuseau sa-si injghebeze circa 27.000 de firme! P.S. Prima oara, am fost in Italia (in decembrie 1990) la invitatia unei organizatii a putinilor romani din Torino, pentru a serba un an de la evenimentele din '89. Pe langa localnici, inclusiv universitari si studenti, intalnirea a prilejuit si participarea catorva revolutionari, care ramasesera dupa excursia gratuita la Campionatul Mondial de Fotbal, la Roma; erau gazduiti in casa singurei biserici ortodoxe din oras. Fata de romani, italienii aveau numai cuvinte de lauda si compasiune. E mult de-atunci! Acum, la Torino si-n imprejurimi sunt peste 20.000 de romani, dintre care aproape jumatate "nomazi". Poate ne ofera amanunte ardeleanca Dorina F., politista municipala, despre asa-zisa xenofobie?