In viziunea lui Hans Morgenthau, unul din cei mai importanti teoreticieni in domeniul relatiilor internationale, planul care facea referire la impartirea Germaniei dupa anul 1945 si controlul asupra economiei acesteia, viza transformarea ei intr-un "stat pastoral" cu o economie slab dezvoltata. Lansat in anul 1944, Planul Morgenthau urmarea impartirea Germaniei invinsa in cel de-al Doilea Razboi Mondial si impunerea unor masuri dure care ar elimina orice capacitate a acesteia de a mai declansa un razboi. Conform acestuia, economia Germaniei trebuia sa fie privata de orice capacitate de a produce echipament militar, iar statul urma sa fie impartit in trei zone distincte, Germania de Nord, Germania de Sud si o zona internationala. Planul Morgenthau a fost luat in discutie prima data in cadrul Conferintei de la Quebec din 16 septembrie 1944, unde presedintele Roosevelt si Morgenthau au incercat sa-l conviga pe Churchill, premierul Marii Britanii, sa-l accepte in forma propusa de ei. Totusi, Churchill a insistat sa aduca o serie de modificari planului, modificari care au dus la intocmirea unei variante finale asupra careia s-a convenit ulterior. Acesta le-a cerut chiar omologilor sai timp pentru a redacta propria versiune a planului legat de Germania Nazista. Masuri dure Pentru a explica de ce masurile propuse de Morgenthau au fost atat de dure este important de precizat faptul ca acesta s-a nascut in Germania si a studiat la universitatile din Berlin, Frankfurt si Munchen. Acesta a practicat si predat dreptul la Frankfurt, dar in anul 1937 a plecat in Statele Unite. Decizia sa a fost determinata de venirea nazistilor la putere. Practic, planul acestuia a venit ca un raspuns la politica nazistilor, pe care a criticat-o mereu. Ulterior, acesta a devenit Secretarul Trezoreriei Statelor Unite in timpul administratiei Roosevelt si a mai ocupat aceasta functie pentru o scurta perioada, in timpul administratiei Truman. Planul a fost discutat si la Conferinta de la Potsdam din 16 iulie - 2 august 1945, unde reprezentantii U.R.S.S.-ului (Stalin), Marii Britanii (Churchill) si Statelor Unite (Truman) s-au intalnit pentru a discuta, printre altele, viitorul Germaniei Naziste care capitulase cu cateva saptamani inainte. Inca odata, Churchill a fost cel care s-a opus adoptarii planului in forma sa initiala (cea propusa de Roosevelt si Morgenthau), considerand ca "Marea Britanie ar fi legata de un cadavru". Astfel, varianta Planului Morgenthau ce a fost pusa in aplicare a fost una care dorea transformarea Germaniei intr-un "stat pastoral", care nu mai are posibilitatea declansarii unui razboi, fiind impuse si o serie de masuri dure in privinta productiei, importului, exportului, care afectau insa si populatia in mod direct. In anul 1946 Consiliul de Control al Aliatilor hotareste, printre altele, ca productia de otel a Germaniei sa fie cu 25 % mai mica decat era in perioada interbelica, productia majoritatii ramurilor industriale sa fie redusa la jumatate fata de aceeasi perioada, o serie de instalatii si fabrici urmau sa fie distruse sau demontate, Germania nu mai putea produce nicio locomotiva pana in anul 1949, iar industria de automobile urma sa produca doar 10 % fata de cat producea in 1936. Totodata, a aparut o lista care enumera singurele produse pe care Germania putea sa le exporte (echipament electric, produse din piele, bere, vin, jucarii, instrumente muzicale, textile, etc.), iar aceasta nu putea beneficia de sprijinul unor organizatii internationale, cum ar fi Crucea Rosie Internationala (chiar si Crucea Rosie Germana a fost desfiintata, rolul ei fiind preluat de o organizatie nationala, numita Caritas Verband - aceasta nu avea insa posibilitatea de a primi ajutoare externe). Rolul Germaniei in Europa nu putea fi diminuat Desi in prima faza se parea ca planul putea fi dus pana la capat, in scurt timp au inceput sa apara o serie de probleme. Avand in vedere ca Germania nu beneficia de sprijin din exterior, rata mortalitatii a inceput sa fie foarte ridicata, din cauza lipsei de alimente si a tratamentelor medicale precare. Conform unui studiu asupra situatiei populatiei germane din anii 1946-1947, pe baza resurselor disponibile germanii nu puteau sa-si asigure cantitatea de hrana necesara supravietuirii si vor ajunge sa moara prin infometare. Mai mult, a aparut un scandal legat de faptul ca aproximativ 4.160.000 de prizonieri de razboi germani ar fi fost obligati sa munceasca in afrara Germaniei (Rusia, Franta, Belgia), fapt ce contravine Conventiei de la Geneva. Pe langa chestiunile enumerate mai sus, au existat doua motive principale care au dus la ridicarea sanctiunilor, sau inlesnirea conditiilor impuse Germaniei. Cel care a anticipat acest rezultat a fost Herbert Hoover, fost presedinte al Statelor Unite, care in anul 1947 afirma ca transformarea Germaniei intr-un "stat pastoral" este o iluzie, deoarece acest lucru ar presupune "exterminarea sau mutarea a aproximativ 25.000.000 de persoane". Revenind, primul motiv care a determinat relaxarea conditiilor a fost faptul ca majoritatea liderilor din acea perioada au inteles faptul ca Germania era un "jucator" mult prea important pentru Europa, in primul rand din punct de vedere economic. Practic, "blocarea" dezvoltarii economiei Germaniei ar reprezenta incetinirea dezvoltarii economiei Europei. Cel de-al doilea motiv a fost insasi schimbarea atitudinii Germaniei, care in anul 1951 a fost de acord sa devina membra C.E.C.O. (Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului), prin semnarea Tratatului de la Paris (1951), care a intrat in vigoare in anul 1952. Acest lucru a insemnat eliminarea restrictiilor referitoare la capacitatile de productie ale Germaniei impuse de Autoritatea Internationala pentru Ruhr, precum si transferul atributiilor acesteia catre C.E.C.O.

Ioan TUDOR