Pe 17 februarie se implinesc 61 de ani de la lovitura de stat comunista din februarie 1948 de la Praga. Care a imbracat forma unei "revolutii", inscenata cu abilitate de serviciile secrete sovietice. Patru sute de ofiteri sovietici din Departamentul "Misiuni Speciale" s-au deplasat, inca din luna ianuarie 1948, la Praga - condusi de Pavel Sudoplatov si de Piotr Zubov - unde, impreuna cu agentura sovietica din Securitatea cehoslovaca (StB) si "Comitetele de Actiune", organizate de aceasta in fabrici, au dat loviturii de stat aspectul unei "revolutii". Dupa discursul ministrului de Externe britanic, Ernest Bevin, din ianuarie 1947 din Camera Comunelor - prin care acesta cerea formarea unei uniuni occidentale - in Cehoslovacia este pus in aplicare planul loviturii de stat, adus de Rudolf Slansky de la Moscova. La ince�pu�tul lui februarie, ministrul de Interne, Vaclav Nosek (comunist), elimina subit din Politie toti ofiterii non-comunisti. Plan adus de la Moscova La insistentele presedintelui Edvard Benes, Departamentul Z din Ministerul de Interne - care controla Securitatea statului (Statni Bezpecnost, StB) - fusese condus de social-democratul Josef Bartik, pe care Klement Gottwald il inlocuieste acum cu generalul Frantisek Janda. Acesta lasa conducerea Departamentului Z in seama adjunctului sau, comunistul Jindrich Vesely (Pavel Tigrid, "The Prague Coup: The Elegant Takeover", in "The Anatomy of Communist Takeovers", Yale University Press, 1975, pag. 414-415). In felul acesta, atat Securitatea cehoslovaca (StB), cat si Politia sunt controlate in totalitate de Partidul Comunist Cehoslovac.

		Klement Gottwald - desemnat dupa 1990 cel mai rau ceh din istorie - a fost unul dintre artizanii si cel care a tras cel mai mare profit in urma loviturii de la Praga din 1948

Pe 12 februarie 1948, ministrii non-comunisti din guvernul Gottwald cer demisia ministrului de Interne Vaclav Nosek, care isi exercitase puterea in mod ilegal atunci cand a epurat ministerul. Dar Nosek refuza sa demisioneze, fiind sustinut de Gottwald. Mai mult, Nosek si Partidul Comunist trec la formarea "Comitetelor de Actiune", brigazi paramilitare pe tot teritoriul Cehoslovaciei. Refuzul lui Gottwald de a-l demite pe Nosek face ca ministrii non-comunisti sa demisioneze din guvernul Gottwald, in semn de protest fata de actiunea ilegala a lui Nosek. La 19 februarie, la Praga apare Valerian A. Zorin - ministrul adjunct de Externe al URSS si fost ambasador in Cehoslovacia - care ii cere lui Gottwald sa-i elimine din guvern pe toti ministrii non-comunisti si sa ceara ajutorul Armatei Rosii. Gottwald cedeaza la prima cererea lui Zorin, dar refuza sa ceara interventia militara a URSS. Pe 20 februarie, demisioneaza ceilalti ministri non-comunisti din guvern, cu exceptia social-democratilor. Politia si "Comitetele de Actiune" ocupa principalele institutii. Functionarii comunisti din ministere ii impiedica pe ministrii non-co�munisti sa mai intre in birourile lor. Armata ra�mane insa consemnata in cazarmi (John Ashley Soames Grenville - " A History of the World from the 20th to the 21st Century", Routledge, 2005). Sperante desarte Ministrii demisionari au sperat pana in ultimul moment ca presedintele Benes le va refuza demisiile, ca va dizolva guvernul si ca va organiza alegeri. Anterior, Benes afirmase ca niciun nou guvern nu se va face fara ministri non-comunisti. Zorin ii cere lui Gottwald sa ia cuvantul la un miting popular, unde acesta declara, in fata a 200.000 de oameni, ca daca Benes refuza sa recunoasca noul guvern format din comunisti, atunci in Cehoslovacia se va declansa greva generala, iar Armata Rosie va interveni (Grenville, op. cit., pag. 370-371). La ora aceea, Praga si alte orase erau patrulate de brigazile paramilitare ale "Comitetului de Actiune". Speriat de perspectiva unei insurectii armate si cu interventia Armatei Rosii, Benes cedeaza, la 25 februarie 1948, si recunoaste guvernul dominat de comunisti, condus de Gottwald. Ministrii depun juramantul doua zile mai tarziu. Gottwald a spus apoi ca Benes "stia pe ce forta contam, fapt care l-a determinat sa evalueze situatia in mod idealist". Printre putinii ministri non-comunisti care si-au pastrat portofoliul a fost si Jan Masaryk (fiul intemeietorului statului cehoslovac, dupa primul razboi mondial) la Ministerul de Externe.

		In medalion cladirea din Praga langa care a fost gasit "sinucis" ministrul ceh de Externe din 1948 Jan Masarik

Doua saptamani mai tarziu, pe 10 martie 1948, Jan Masaryk era asasinat cu sange rece. In legatura cu moartea lui Masaryk, istoricul Isaac Deutscher noteaza: "Cateva zile mai tarziu, Masaryk a fost gasit mort pe trotuar, in fata unei ferestre deschise. Nu s-a stabilit niciodata daca a sarit singur pe acea fereastra ori a fost aruncat". La 30 mai 1948, au loc noi alegeri, cu lista unica, pe care Partidul Comunist Cehoslovac le castiga, fara emotii, cu 83,9% din voturile exprimate. Pe 7 iunie 1948, Benes face o noua evaluare "in mod realist" a situatiei si demisioneaza din functia de presedinte. Se retrage la locuinta sa din Sezimovo Usti, unde moare - in conditii suspecte - pe date de 3 septembrie 1948. Este inmormantat in fata unei multimi uriase, ca simbol al unei epoci de toleranta din Cehoslovacia, care disparuse odata cu instalarea Razboiului Rece dintre SUA si URSS. Arhitectura interna a unei "revolutii populare" Istoricul ceh Karel Kaplan a studiat minutios arhivele partidului comunist si statului cehoslovac la sfarsitul anilor '60. Astfel incat, a putut stabili anatomia primei "maskirovka" strategice - o inscenare a unei "revolutii populare", cu atragerea maselor in strada sub lozinci inselatoare, si manipularea maselor asupra principalelor institutii ale statului - organizata de serviciile secrete sovietice in februarie 1948. Pe baza arhivelor, Karel Kaplan arata, in "The Short March: The Communist Takeover in Cehoslovakia 1945-1948" (C. Hurst & Co., 1987), ca functionarea Securitatii cehoslovace (StB) era dirijata de doi consilieri sovietici, "Tihonov" si "Kazianov". Primul, "Tihonov", se numea, in realitate, Ivan Cikaev si lucrase anterior ca rezident al NKVD/NKGB la Berlin. "Tihonov" si "Kasianov" isi creasera, in cadrul Partidului Comunist Cehoslovac, o ampla retea din care faceau parte: Stepan Placek, care condusese anterior "Departamentul de Securitate Provinciala" (1945-1947), iar acum era comandant al "Informatiilor pentru Aparare"; Karel Svab, seful "Departamentului de Registratura" al Comitetului Central, care aduna informatii defaimatoare despre celelalte partide politice si despre Biserica (Karel Kaplan, op. Cit., pag.135). Potrivit lui Karel Kaplan, NKVD/NKGB-ul sovietic a cerut retelei sale din cadrul StB sa intocmeasca rapoarteprin care sa acuze partidele non-comuniste din guvernul de Coalitie de la Praga de complot contra Cehoslovaciei si legaturi cu Occidentul, in dorinta de subminare a statului. Rapoartele StB cereau imperativ guvernului de coalitie, condus de comunistul Klement Gottwald, masuri urgente contra elementelor "reactionare" si instaurarea "democratiei populare", adica sovietizarea Cehoslovaciei (Karel Kaplan, op. cit., pag. 138-139).In acord perfect cu presa comunista, care vorbea de un pretins "complot reactionar". Daca in Occident - in primul rand in SUA - comunistii devenisera, in doar doi ani, indezirabili, in Estul Europei, partidele non-comuniste erau considerate acum "reactionare". Era raspunsul lui Stalin la politica antisovietica de "containment" a Administratiei Truman, politica adoptata dupa 1945. Sovieticii exercitau presiuni si prin manipularea sondajelor. In ianuarie 1948, "Institutul pentru Opinia Publica" din Praga (controlat de StB) a indicat ca Partidul Comunist Cehoslovac ar fi cazut la 28% din sustinerea populatiei. "Comitetele de Actiune" StB si agentii sai sovietici s-au implicat masiv in organizarea autoproclamatelor brigazi paramilitare ale "Comitetelor de Actiune", care - in conditiile consemnarii in cazarmi a Armatei - controlau practic toata Cehoslovacia. NKVD/NKGB i-a ordonat agentului sau, Stepan Placek - care conducea "Departamentul Informatiilor Interne" - sa intocmeasca liste cu oponentii cei mai activi ai Partidului Comunist Cehoslovac si sa le trimita la Moscova. Sub pretextul asigurarii protectiei personale, toti ministrii guvernului de coalitie au primit paza personala de la StB, care, in realitate, avea misiunea de a-i spiona pe ministrii non-comunisti si de a-i tine astfel sub control (Karel Kaplan, op. cit., pag. 140-146). "Maskirovka" din februarie 1948 de la Praga a avut efectul unui adevarat soc pentru Occident. Derularea loviturii de stat - cu atragerea in strada, in stilul caracteristic, a unei uriase multimi, manipulate asupra principalelor institutii - a sugerat sprijinul masiv popular pentru "revolutie" si "socialism". Isaac Deutscher descrie sugestiv acest moment: "Benes si Masaryk, depasiti si deprimati de evidentul sprijin popular pentru revolutie - strazile Pragai erau pline de muncitori inarmati (de "Comitetele de Actiune" - n.n.) marsaluind catre sediul guvernului - s-au inclinat in fata invingatorilor". Practic, peste 200.000 de muncitori inarmati cereau "guvern comunist". In fata uriasului val popular, pe 25 februarie 1948, Benes cedeaza si accepta "remanierea guvernamentala" propusa de stalinistul KlementGottwald.

Vladimir ALEXE