Cristian UNTEANU 

Recentul scandal de mari proportii iscat de "scaparea" in presa a unui document confidential semnat de generalul Craddock, Comandantul suprem al fortelor aliate din Europa (SACEUR) repune pe tapet una dintre marile probleme proprii nu numai conflictului din Afganistan, ci si tuturor teatrelor de lupta deschise in acest moment in cadrul bataliei globale impotriva terorismului. Ce i-a scris Craddock subor�donatului sau generalul David McKiernan, comandatul fortelor internationale din Afganistan (in randul carora se afla si trupe romanesti) dar si generalului Egon Ramms de la centrul de comandament din Olanda? "Nu mai este necesar sa se aduca informatii militare sau sa se demonstreze ca fiecare traficant sau instalatie pentru droguri din Afganistan indeplineste criteriile unui obiectiv militar", indicatii pe care cei doi refuza sa le puna in aplicare sustinand, conform colegilor de la Der Spiegel, ca "le considera contrare dreptului international si reglementarii operatiunilor fortelor internationale ale NATO (ISAF)". Apare, mai bine zis reapare, un termen foarte precis, folosirea violentei extreme, impotriva unei alte categorii de tinte decat talibanii si retelele teroriste. Are sau nu Craddock dreptate? Tehnic vorbind, cazul ridica aceeasi problema cu care s-au confruntat toate tarile care au incercat sa controleze vreodata Afganistanul: actiunile militare nu vor avea decat o eficienta minima sau chiar nula atata timp cat baza de sustinere a talibanilor nu va fi afectata. Ori, traditional vorbind, aceasta este reprezentata de traficul de opiu si de tranzitarea celorlalte transporturi de droguri provenind din Orientul indepartat. Dar si asta era o problema posibil de rezolvat daca nu am sti ca activitatea agricola de baza a afganilor din zonele rurale este tocmai productia de opiu... Riscul unor operatiuni de tip "violenta extrema" este ca se poate intra in zona cvasi-incontrolabila a desem-narii ca tinte a unor obiective non-militare. Si asta poate duce nu numai la o extensie a conflictului, dar si la o inflamare subita a unor categorii de populatie care, astfel, ar putea trece subit si entuziast de partea adversarului. Pe de alta parte, experienta recentelor conflicte din Liban, Irak si Gaza au aratat cat de repede se poate depasi limita acceptabila pentru opinia publica internationala. Teama tuturor este ca cineva, la un moment dat, oriunde pe lantul de comanda, poate sa decida un atac asupra unei tinte identificata drept suspecta de un raport al serviciilor de informatii. Numai ca, in acelasi timp, tinta respectiva este si obiectiv civil real, activitatea definita drept suspecta sau chiar ostila desfasurandu-se eventual la un etaj al cladirii in timp ce restul imobilului serveste drept spital, scoala, birouri administrative... Posibila complicitate? Sigur ca da, insa atacul de tip "violenta extrema" presupune folosirea unor mijloace extreme de distrugere si care vor produce un numar foarte mare de victime colaterale. Iar reactia opiniei publice atinge acum cotele exasperarii. Prin optiunea Obama, electoratul american a dat primul semnal al exasperarii si refuzului esecului politicii promovate de Administratia Bush. Politicienii europeni isi pun acum exact aceeasi problema: e de neinteles - si devine din ce in ce mai greu de suportat - cum o coalitie militara de asemenea forta si cu asemenea dotare tehnica cum este cea din Afganistan este realmente blocata in teren si cu perspective deloc imbucuratoare pentru viitorul imediat. Singura certitudine este numaratul mortilor la datorie si contabilizarea atacurilor talibanilor si a atentatelor impotriva trupelor coalitiei. In comparatie cu asta, pierderile umane importante in tabara talibanilor nu mai interesea-za pe nimeni, atata timp cat, de ani de zile, asta nu se traduce prin stabilirea unui control asupra intregului teritoriu. Adica exact problema trupelor aliate din Irak. La fel in Pakistan, dupa ce americanii au pompat sume uriase in sustinerea operatiunilor de securizare a zonei de frontiera cu Afganistanul, aflata si acum sub controlul total al talibanilor... De "violenta extrema" este oare nevoie sau este necesara redefinirea conceptului operational al Aliantei in cadrul unei noi ordini globale de securitate?