Sorin ROSCA STANESCU 

Din aceastA perspectivA, pot afirma si pot demonstra faptul ca, pana in prezent, Guvernul si institutia prezidentiala au savarsit grave greseli. Si nu au identificat nicio solutie reala de atenuare a efectelor crizei. Daca puterea va continua in acelasi fel, in scurt timp ea va putea fi acuzata ca este un gropar al finantelor si al economiei romanesti. Iar groparul va fi singurul responsabil daca va fi declansata o grava criza sociala sau chiar o criza politica. Ce au fAcut cioclii de la Bucu�resti, camuflati la Cotroceni si la Palatul Victoria? Au negociat si au construit un buget care nu are la baza niciun fel de filozofie. Si nici macar o viziune unitara. La fel cum puterea este o struto-camila - dreapta nu se pupa cu stanga iar viceversa este la fel de valabila - si bugetul este carpit. "Solutiile" de stanga sunt carpite peste solutiile de dreap�ta. Aceasta importanta lege a bu�getului pe 2009 nu rezolva, sub nicio forma si in niciunul dintre capitole, provo�carile de tip social atat de intens clamate in campania electorala. Foarte bine, putem spune, criza ne obliga la austeritate. De aici, ideea unui moratoriu, pentru inceput pe sase luni, si care poate fi prelungit pana la calendele grecesti. Sindicatele si pensionarii urmand, in viziunea corifeilor bugetului, sa faca ciocu' mic. Ei bine, In aceste condiTii, ne-am fi asteptat ca bugetul, nemai�solutionand chestiuni de natura sociala, sa se concentreze asupra unei terapii anticriza. Nici asta nu se intampla. Exceptand, poate, cate�va reduceri de cheltuieli anuntate, nesemnificative si nesigure, pana la urma. Criza de aceea se numeste criza, intrucat este o stare neobis�nuita. Intr-o situatie neobisnuita, numai niste persoane iresponsabile reactioneaza printr-un tip de gandire si de comportament caracteristic situatiilor normale. Proiectul de buget pe 2009 este, din aceasta perspectiva, un raspuns obisnuit asemanator bugetelor din ceilalti ani la o provocare atipica. Dar nu faptul cA bugetul este inadecvat crizei este cel mai rau lucru. Pentru ca, in definitiv, nu-i poti cere boului sa fie zeu, ca sa parafrazez un faimos dicton latin. Daca nu de la Bucuresti a fost declansata aceasta criza, e clar ca solutiile locale, oricat de inteligente ar fi, nu o pot eradica, ci doar atenua. In schimb, dintr-o criza nu se iese numai in pierdere. Intotdeauna unele state si unii jucatori castiga imens. Sunt, in sens nepeiorativ, asa-numitii imbogatiti ai crizelor. Este situatia in care ne-am putea afla, ca stat, cu conditia sa avem la conducere nu ciocli, ci persoane inteligente. Cu capul pe umeri, bine pregatite profesional si dotate nu cu bastoane de militian sau cu o constitutie prafuita, ci cu mult curaj. Arhitecti ai iesirilor spectaculoase din situatii limita. Ipoteza obtinerii, la scara nationala, de profit de pe urma crizei nu mai poate fi luata in calcul. Cu asemenea oameni la putere si cu un asemenea buget. Dar ce fac rAu reprezentantii Guvernului si ai institutiei prezidentiale? Isi restrang campania de imagine la atacul, total neproductiv, indreptat impotriva fostului Guvern. Cum ar fi faimoasele facturi neachitate. In schimb, neglijeaza cu desavarsire capitole cum sunt increderea in leu, in stabilitatea economica, in sanatatea pietei de capital, intr-o relansare a Bursei. Procedam pe dos, daca ne comparam cu alte guverne care se zbat sa depaseasca sau chiar sa castige din criza. Unde s-a mai pomenit, mai ales in asemenea momente, ca presedintele unei tari sa anunte iminenta unui colaps? O afirmatie de cioclu.