Cristian UNTEANU 

In urma cu catva timp, atrageam atentia asupra lipsei complete de interes a decidentilor europeni in fata sloganului care anima si acum revoltele urbane din Grecia. Intr-adevar, daca scanteia care a generat conflictul a fost (ca si in Franta) uciderea unui adolescent de catre un politist, sloganul sub care au iesit oamenii in strada a fost "revolta generatiei 600", cifra echivalenta cu castigul mediu al tinerilor saraci sau, in cea mai mare parte, someri fara perspective. Serviciile de infor�matii au intrat insa in alerta, identifi�cand foarte multe similaritati la nivelul zonelor de provenienta a manifestan�tilor din diferite tari europene in momentul izbucnirii unor asemenea episoade fierbinti: varsta medie a parti�cipantilor, zona lor de prove�nienta (de obicei ghetourile urbane sau orasele mono-industriale in care au fost inchise sau reduse capacitati de productie), alaturarea rapida a grupurilor provenite din populatia de emigranti legali si, mai ales, din ilegalii care traiau inca sub impresia ca se va mai efectua vreodata o regularizare in masa cum a fost cazul in Franta, Belgia, Spania sau Italia... Cat este de grava situatia actuala? Daca cineva ar sti cu exactitate raspunsul, n-ar mai fi nevoie de o reuniune de criza la nivelul liderilor europeni. Ceea ce insa este limpede, e ca reteaua de sustinere sociala, asa-numita "pla�sa de siguranta" pe care europenii au prezentat-o decenii de-a randul drept cea mai performanta din lume, incepe acum sa prezinte semne din ce in ce mai evidente ca nu mai poate compensa efectele recesiunii. Si ca, in orice caz, nu va putea asigura preluarea unui numar mereu in crestere de someri, in conditiile in care din bugetele multora dintre statele cele mai dezvoltate au fost deja deblocate sume enorme pentru salvarea principalelor banci, sustinerea lor pe linia de plutire prin procedeul nationalizarii dovedindu-se totusi incapabila de a redresa cursul actiunilor. Pe de alta parte, bugetele si deja rezervele nationale au fost solicitate pentru sustinerea planurilor succesive anticriza, trebuind sa finanteze acum creditele necesare pentru supravietuirea a zeci de mii de intreprinderi mici si mijlocii confruntate cu dubla problema a lipsei de comenzi si cu perspectiva de a nu putea plati salariile. Intrebarea care a aparut acum este daca se poate estima care va fi viteza cu care s-ar putea propaga la nivel regional sau chiar mondializa fenomenul revoltelor sociale si daca el va urma (si la ce nivel) ritmul ametitor din acest moment al recesiunii economice. Context in care specialistii din mai multe domenii indica o primejdie reala de inflamare a zonelor sociale traditionale, nu neaparat marginale in sensul clasic al termenului ci, de data asta, a celor marginalizati social prin nivelul lor minimal de venituri si al caror numar creste acum exponential pe masura ce efectele recesiunii incep sa se resimta la nivel orizontal. Lor li se pot adauga membrii comunitatilor de imigranti, primii care ar putea avea de suferit daca politica distribuirii locurilor de munca se va "nationaliza", in sensul distribuirii preferentiale pentru autohtoni. Teama cea mai mare este ca, intr-un asemenea climat, atunci cand este posibil sa se iasa in strada, grupurile de manifes�tanti sa nu fie infiltrate de grupari extremiste de toate genurile si nationalitatile, ceea ce a produs in trecut confruntari foarte grave cu unitatile speciale de politie anti-demonstranti. Este foarte interesant ca tema discutiilor va fi cea a revoltelor sociale si nu a revoltelor urbane sau a demonstratiilor violente. Este semnalul, primul de acest fel, ca Uniunea Europeana ia in considerare posibilitatea escaladarii nemultumirilor existente. Poate ca si liderii nostri politici, dupa ce-si vor fi terminat scandalurile interne, se vor gandi ca ar fi cazul sa se conecteze la aceasta problematica.