Poate fi aleasA si aceasta interpretare; insa daca ar fi sa nu ne (mai) mintim pe noi insine, asa cum am facut noi, romanii, mai ales in acesti ultimi douazeci de ani, atunci trebuie sa admitem ca exista cel putin un beneficiu pe care criza il aduce pe plaiurile carpato-danubiano-pontice. Este vorba despre o reasezare, daca se poate spune asa, a unui important - cel putin in ultimii cinci ani -, segment al economiei romanesti, si asa, intr-atat de bolnava, inca de la inceputurile ei "democratice", adica incepand cu primul moment in care guvern dupa guvern a trait si s-a imbogatit (la propriu si la figurat) din vanzarea "ctitoriei"Ceausescu. Sunt sigur ca cea mai mare parte a romanilor, in special cei traitori la oras nu a vazut nascandu-se sub ochii lor o categorie extrem de controversata de asa-zisi oameni de afaceri: smecherii imobiliarelor. De la miile de agenTii imobiliare, populate cu indivizi care nu aveau nicio legatura cu aceasta meserie, si pana la bisnitarii si hotii care si-au facut "capital"din furturile practicate in marile capitale ale Europei, toti aceia care intr-un fel sau altul au "mirosit"marea invarteala, nu mai vorbeau prin cafenele decat de constructia blocurilor si de casti�guri de milioane de Euro. Altii s-au "specializat", dupa cum se stie, in cardasie cu anumite case de avocatura si filiere din primarii, in inventarea de mostenitori fictivi pentru imobile cu preturi ametitoare. Iar cei mai "subtiri"au inteles ca se fac bani buni din mituirea comisiilor de urbanism din primarii pentru aprobari scandaloase de a construi blocuri in mijlocul cartierelor de case, distrugand astfel destine, dar si farmecul oraselor. Au reuSit atAtea oraSe sa scape de Ceausescu, dar ce folos? Au fost distruse, aproape in totalitate de aceste "fratii" abominabile ale celor descrisi mai sus. Iata ca doar criza a fost cea care este pe cale sa lichideze aceasta pegra a oraselor, careia nimeni nu putea, in alt fel, sa-i reziste, salvand ce se mai poate salva din orasele tarii. O anume "reglare" benefica se va simti si in economia de stat, sufocata de milioane de capuse, fapt extrem de pozitiv, daca d-nii Boc si Pogea vor continua sa fie la fel de realisti si intransigenti, asa cum par acum, la inceput de drum sa fie. Chiar si presa, in ansamblul ei va avea de castigat prin "retragerea"pe Internet a unor ziare de o calitate indoielnica, aflate la limita subzistentei, dar mai ales, prin retragerea pe bloguri a unor asa-zisi jurnalisti "fara opera", care nu au stiut decat sa acuze, sa judece si sa dea sentinte, de pe un soclu iluzoriu, pe banii unor patroni pe care ii injurau pe la colturi. Un alt adevar pe care criza il va scoate, mai devreme sau mai tarziu pe tapetul politicii, este acela ca daca va fi sa iesim din acest marasm, aceasta se va datora exclusiv intoarcerii cu maxima seriozitate spre agricultura. Ne vom da seama ca nu avem aproape nimic in comun cu industriile, cu multinationalele, cu computerele, ca niciodata o "Dacia Logan"nou-nouta, (pe care fran�cezii incearca, cerand bani de la statul roman, s-o resusciteze), nu se va compara niciodata cu un Volkswagen Golf vechi de sapte ani. DemocraTia prevede si dreptul angajatorilor de a angaja si concedia angajatii. Iar daca guvernul va fi mai ales preocupat de gasirea unor modalitati de a proteja muncitorii, si nu neaparat de a proteja slujbele oamenilor, atunci poate cineva va vedea ca singurul segment al economiei romanesti in care investitiile se pot intoarce in timp, este agricultura. Uitata si batjocorita de toate guvernele, agricultura, sau, mai bine spus lipsa ei, a dus la tabloul pe care pare ca nimeni nu-l vede: sate pustii, pamant lasat in voia sortii, oameni care au fugit, de foame, spre orase, fara a se putea integra in mediul citadin, viitorii someri ai unei economii dezechilibrate.

Octavian HOANDRA