In 1958, Tribunalul Militar Bucuresti a dispus confiscarea integrala a averii "uneltitorului contra ordinei sociale din Romania" Chioralia, sentinta confirmata la Tribunalul Suprem al Republicii Populare Romania - Colegiul Militar. Dupa momentul '89, fiica boierilor Chioralia, Elena Gabriela, a cerut in instanta restituirea intregii averi a familiei, revendicand la Puchenii Mari, cladiri si terenuri in suprafata de aproape 11.000 m.p. Nu mancase "salam cu soia", asa ca judecatorii mioritici au privit-o cam cu reticenta. Pe scurt, batranul Chioralia cumparase un teren, statul comunist i-l confiscase in anii '50, iar statul "democrat" i-l confiscase a doua oara in anii '90, instrainandu-l (prin FPS) catre o societate cu capital de stat (Antecosa Ploiesti), care se infiintase in 1990 si se privatizase in 1997, avand ca actionar "fabulos" una dintre presupusele IRCE ale lui Ceausescu. Aproape 11.000 mp si cladirile aflate pe teren nu puteau fi restituite in natura deoarece acestea facusera obiectul unor acte juridice de instrainare in procesul de privatizare, iar despagubirile n-aveau decat sa le plateasca bunii contribuabili, aflati la dispozitia Justitiei. In 2007, Curtea Suprema de Justitie nu a restituit averea Chioralia, dupa cum s-a cerut, mai ales ca la Pucheni se infipsese inca din anii '90, mica si vioaie, firma Techno�forestaExport, despre care se afirma ca a fost una din "pepinierele" Securitatii. "Boierul" din nomenclator Cu un gest sever, agentul de circulatie te invita sa tragi pe dreapta. Te numesti Chioralia, esti german in acte si-n disciplina sangelui, revii in tara dupa multi, dupa foarte multi ani de absenta. Cand ai masina inmatriculata in Germania si fata lustruita, de teuton trait bine in burgul saxon Remagen, multi dintre politistii din Romania devin "preocupati", au mancarimi "la degete". Ai numar de Germania, perfect, treci, ba, pe dreapta, sunt Agent 3 Iftode, 'r-ati ai 'racu' cu aroganta voastra de sticla de Iena, nu simti ca zgarie? Decat sa conduci o masina, mai bine incearca o caruta, domnu' neamt, cum ce-i aia "caruta", ne luam si la misto acum? Ati infaptuit o contraventie, stimate domn, o con-tra-ven-ti-e, Radulescule, adu caietul ala de amenzi, unde ne trezim aci, la Germania, sau la Marasesti, atacand la baioneta? V-a vandut Ceausescu la bucata, in anii '70, de-acuma cotizati si la mandea, domnilor nemti, e o lege a compensatoriului peste tot, ne-au zis-o si la scoala de politie, la Campina! Ia, zi-i, pana-ti gasesti permisu' si talonu', ce-a fost tac-tu? Boier? Da' ce, jmechere, asta e-n nomenclatoru' cu meserii, sa fii boier? Eo-s politist, Agent 3, sunt si-n Nomenclatorul cu meserii, intreaba-mi si sefii daca nu crezi. Cum te cheama, ia sa vedem cum iti zice tie! Iti zice Chioralia, hm! Chioralia! Chioralia-ti zice? Ce dracu' nume-i asta, domn'le, e de neamt? Mie-mi zice Iftode, da' nu mi-a zis nimenea pan-acu' ca as fi englez. Sunt de la Vaslui, de la tara, cand eram mic mancam mamaliga, ne mintea agentul sanitar ca painea prosteste. Dati-mi si carnetu', domn' Chioralia, carnetul de conducere, ne facem si noi datoria, asta-i treaba, poftiti aicea hartiile... Mda, Chioralia. Frumos portmoneu aveti, domnule, e piele de reptila, ati fost prin Egipt, la vanat de crocodile, ha-hi-hi, am glumit, domnu' Chioralia, eo-s om de viata, mai glumesc atunci cand sunt la munca, aia prin Germania nu v-a invatatara sa dati si dvs. cate-un euro la omu' care munceste? Glumeam! Hai noroc, domnule Chioralia, sa traiti, drum bun, mai treceti pe la noi, pe autostrada noastra, sa traiti! M-ati auzit? Sa mai treci pe-aici, bai, 'r-ai al 'racului de german simpatic! 10 ani de inchisoare la 2000 de lei In noiembrie 1948, primarul comunei Pucheni Mosneni, Ion Draghici, alaturi de alti cativa gealati stransi pretentios intr-o Comisie Interimara Comunala, au inchis moara comunala si presa de ulei aflate in proprietatea familiei Chioralia si au purces la confiscarea lor in numele nationalizarii si a unui popor amarat si terorizat. In acea zi, comitia condusa de fostul primar se intrunise pentru un pahar de vorba si o rechizitie, avand un singur punct pe ordinea de zi: Chioralia. "Am procedat la inchiderea lucrarilor de valorificare a patrimoniului morii comunale si presei de ulei, intreprindere nationalizata si trecuta in exploatarea comunei", se mentioneaza in procesul-verbal incheiat de membrii "comitiei", Draghici, Radoi, Dan, Badea si Tudor. Istoria se cladea inca de-atunci pe oasele zdravene ale "burjuilor", banuiti de comunisti ca au mai multa maduva in spinare decat secretarii de partid. In 30 de minute, munca neamului Chioralia a devenit poveste: comunistii au confiscat pana si locuinta unuia de-al lor, a unui sarac: bojdeuca grajdarului pe care Chioralia il avea angajat. Mostenirea: un "Tatra" defect Necazurile boierilor Chioralia au fost numai la inceput: in luna mai a anului 1958, Tribunalul Militar Bucuresti al Regiunii a II-a l-a condamnat pe Constantin Chioralia, nascut in 1903 in Dolj, baiat bun, stalp al comunitatii, economist, absolvent al Academiei Comerciale, fara antecedente penale, la 10 ani de inchisoare corectionala si confiscarea totala a averii (ce mai ramasese din ea) pentru infractiunea de uneltire contra ordinii sociale. In fapt, anchetatorii Securitatii dovedisera ca, in vara anului 1948, Chioralia ii daduse partizanului Dumitru Petrescu-Marinaru, un ajutor banesc de 2000 de lei. La acea vreme, partizanul Marinaru, care va fi judecat mai tarziu cu lotul "Sumanele negre", incerca alaturi de grupul Florea Costache, sa reorganizeze local Partidul National Taranesc, decapitat de teroarea comunista. Batranul Chioralia a murit in singuratate, in 1975, departe de fiica sa, Elena Gabriela, dar nu si-a marturisit niciodata dezgustul pentru cei care i-au confiscat viata si moartea. Si-a luat acea repulsie dupa el, in mormant, poate cu o vaga speranta ca Romania, tara care nu invata nimic de la nimeni pentru ca le stie pe toate, va invata intr-o zi macar de la Istorie. Ca sa nu o mai repete. In urma "boierului" au ramas o masina "Tatra" cu carburatorul defect si un libret de economii de la CEC: "burjuiul" mutat la bloc ramasese cu obiceiul de a economisi bani chiar si la mult timp dupa ce, in anii '47, sefii proletariatului (acelasi proletariat care isi risipea salariul cu tarfe si rachiu ieftin, la carciumile de cartier) sosisera la putere cu tancul. Mostenitorul familiei Chioralia, Ana Elena Gabriela Chioralia fugise in 1972, in Germania si se stabilise acolo prin casatorie. Justitia scoate cele 100 de pete In 1995, o instanta a Curtii Supreme de Justitie a admis recursul in anulare declarat de mostenitoare si a dispus achitarea defunctului Chioralia, respectiv inlaturarea pedepsei cu confiscarea averii. Firesc, Ana Elena Gabriela Chioralia trebuia sa intre in posesia averii parintilor sai, dar in 2000, Romania inca se afla in haos si nu avea instinct de proprietate pe la instantele de judecata: de exemplu, proprietatile Chioralia se aflau impartite intre Primarie (care transformase fosta casa de locuit in dispensar) si o firma prahoveana avand un actionar "valoros": Tehnoforesta Export din Bucuresti. "Este una dintre cele 46 de intreprinderi de comert exterior care aduceau bani pentru regimul Nicolae Ceausescu si care au fost nesecate pepiniere de ofiteri de Securitate", dezvaluia o sursa locala pentru ZIUA. In anul 2007, Curtea Suprema de Justitie decidea retrocedarea in natura a casei-dispensar si a unei mori, dar pentru aproape 76% din imobilele confiscate de comunisti de la Constantin Chioralia, mostenitoarea sa urma sa primeasca "despagubiri": altfel spus, familia Chioralia ar putea fi platita si de contribuabili, ca de-aceea s-au inventat atatia truditori. Cum nu reuseste Chioralia sa recupereze munca parintilor sai intr-o tara care are un sistem judecatoresc ce isi doreste "prestigiu", dar care apare ca fiind plictisit, rigid si nevricos, ar urma sa o decida, o data mai mult, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg. E vizibil ca, de 18 ani, unii magistrati nu reusesc sa inapoieze Statului decat o infima parte din ceea ce se fura, dar pun periodic Romania in postura de a plati amenzi ale CEDO, in procesele de proprietate. In fine, poporul va fi inteles ca, de un timp, Securitatea lucreaza direct la trebile tarii. Prin primarii, magistratii, politicienii, jurnalistii si fierar-betonistii ei, Securitatea a ramas in viata norodului ca un virus care face surf pe sucurile stomacale. Securitatea rade, tunde si frezeaza, indiferent ca este vorba de un profit propriu, de istorie, sau de un dusman al poporului. Cum sa fie confiscat carnetul de conducere a tarii unei Securitati care, chiar banuita ca "a consumat" la volan, stie sa se faca simpatica la orice controale? Ea scrie pe servetele destinele unora precum Chioralia, are mereu teancurile de bani la vedere si deseneaza mustati la closet, partidelor politice afisate acolo!

Foto si text: Traian George HORIA