"Inca ma simt liber in tara mea. Ii datorez tatalui cariera militara si crezul in necesara demnitate a celor ce s-au aflat sau sunt acum in serviciul credincios efectuat in Armata Romaniei. O institutie care nu poate fi incriminata doar pentru a justifica anumite conduite personale, sau de grup, din acel sangeros decembrie 1989. O structura draga romanilor si pentru ca, in vremuri de restriste, intotdeauna faptele de arme au indicat liderii de facto. In ostire, curajul are pretul sau. Iar tacerea adumbreste sufletele camarazilor.(...) La 19 ani de la stigmatizarea militarilor care au fost scosi in strada, precum erau trimisi inainte in mine, la cules de porumb sau de struguri, la canal sau la construirea unor edificii admirate azi de straini, un gest reparatoriu se impune, la nivel national - gratierea. Este vorba de gratierea celor trimisi in spatele gratiilor pentru vina de a fi fost in diferite locuri unde era pusa la grea incercare abilitatea comandantilor de a nu intra in capcanele manipularii vizand declansarea unui razboi fratricid - asa cum dorea Kremlinul, in '89.(...) Si primul gratiat ar trebui sa fie generalul Victor Atanasie Stanculescu. Omul care a dat... lovitura de stat in favoarea celor care si-au asumat apoi titlurile, documentele si drepturile de revolutionari.(...) Dialogul telefonic purtat ulterior de liderul de facto al armatei cu Ion Iliescu este gestul unui general care avea puterea in stat, putea sa o pastreze, ar fi avut ca pretext credibil perioada necesara pana la coagularea unor formatiuni politice capabile sa sustina o competitie electorala, dar - fiind bine informat - a dat vizibilitate si autoritate celui harazit de vremuri sa preia conducerea Romaniei. Si daca pentru toate astea se afla in inchisoare - "binemeritand de la patrie" - inseamna ca de 19 ani ceasul dreptatii s-a oprit la ora 10.07.... Comandantul armatei de azi, presedintele Romaniei, are dreptul moral si legal sa-i gratieze, de Craciun, pe militarii inca umiliti in spatele gratiilor din inchisori. Este un gest pe care il asteapta veteranii de razboi, dar si cei caliti in teatrele de operatii, ofiterii activi, in rezerva si cei in retragere. Il asteapta de la omul care intinde mana pe langa corp, ca fost militar, cand trece in revista garda de onoare si apoi isi pleaca fruntea in fata Tricolorului. Nu si in fata vitregiilor vremii. (...) Si in timp ce salvatorul Securitatii - generalul Iulian Vlad - tace si traieste bine mersi -, semenul care s-a opus intentiei sovieticilor de a intra in tara, dar si dorintei noii puteri instituite aparent ad-hoc de a ii chema pentru anihilarea profesionista a teroristilor, generalul Stefan Gusa, s-a ales cu un cancer galopant si isi doarme somnul de veci la un metru sub pamant. Unii cu onoarea. Altii cu ubi bene, ibi patria... Asa a fost considerata Armata - Cenusareasa natiunii."

Pagina realizata de Doru DRAGOMIR