A devenit, deja, o traditie ca, in preajma sarbatorilor de iar�n�a, Rusia si Ucraina sa por�neasca o cearta pe tema ga�zelor, care, de fiecare data, culmineaza de Anul Nou cu re�ducerea livrarilor. Si, de fiecare data, Europa dardaie de frig in case. Insa dincolo de disputa ruso-ucraineana, Moscova vrea sa forteze mana Germaniei pentru continuarea proiectului North Stream. Cele mai afectate tari in acest an sunt Romania (unde livrarile s-au redus cu aproximativ 30%), Polonia (6%) si Bulgaria (15%). Si acum, concernul rus de stat Gazprom a sistat livrarile catre Ucraina, chiar de la 1 ianuarie, din cauza datoriilor Kievului si in�existentei unui contract de transport al gazelor rusesti spre Europa. La 31 decembrie 2008, Gazprom a propus Kievului un pret de 250 de dolari pe mia de metri cubi de gaz, fara cresterea tarifului de tranzit (1,7 dolari/1000 mc si 100 de kilometri), oferta inac�ceptabila pentru partea ucraineana. Disputa pare sa se mute in instantele europene, ambele parti anuntand ca depun plangere im�potriva celeilalte la tribunalul in�ternational de arbitraj din Stockholm. Mai mult, fiecare dintre parti si-a trimis emisarii in Europa, ca sa sustina propria cauza si sa "parasca" partea adversa. Monopolurile Ucrainei si Rusiei Problemele cu gazele naturale din prezent au mai multe componente. Pe de o parte, Rusia, prin concernul de stat Gazprom (cel mai mare furnizor mondial de gaze) este, practic, un monopol in furnizarea acestei hidrocarburi, cel putin pentru Europa de Est si Sud, restul tarilor comunitare achizitionand si ele o foarte mare parte din necesar tot de la Gaz�prom. Astfel, compania rusa ajunge sa se comporte ca orice monopol: vinde cui vrea, cat vrea, la ce pret vrea. Un alt monopol este reprezentat de transportul gazelor naturale. Ca sa ajunga la consumatorii din Europa, circa 80% dintre gazele livrate de Gazprom trec prin Ucraina. Ceea ce face din Kiev un monopol al tranzitului de gaze. Gazele ru�sesti care intra in Ucraina sunt de trei feluri: comerciale (cele cum�parate de ucraineni pentru consumul propriu), ca plata a ser�viciului de tranzit (Gazprom plateste in gaze naturale, nu "cash", tariful de tranzit convenit cu Ucraina) si cele destinate pietei europene. Cum, "pe teava" iese mai putin gaz decat ar trebui, rusii considera ca diferenta este reprezentata de gazul furat din conducte si revandut nu numai in Ucraina, ci si in tarile vecine. Sunt zvonuri care spun ca seful mafiei furturilor de gaze rusesti din conducte este nimeni altcineva decat premierul ucrainean Iulia Timosenko, supranumita "printesa gazelor". Vicepresedintele Gazprom, Alexandr Medvedev, acuza, la sfarsitul saptamanii trecute, ca se fura din conducte. "Totalul ga��zului luat (n.r. - ilegal) de Naftogaz (n.r. - compania ucraineana de stat pentru transportul gazelor) depaseste 35 de milioane de metri cubi pe zi", a spus Medvedev, intr-o conferinta de presa la Praga, Cehia detinand, in prezent, presedintia UE. De cealalta parte, Naftogaz sustine ca Gazprom a redus livrarile de gaze catre Europa, cu 52 de milioane mc/zi. 24% din necesarul UE vine de la rusi Uniunea Europeana importa aproximativ 57% din gazul natural pe care il foloseste. Potrivit Agentiei Internationale pentru Energie (AIE), 41% dintre aceste importuri provin din Rusia (reprezentand circa 24% din consumul total european), 21% din Norvegia (15% din consumul total) si 18% din Algeria (11% din consumul total), restul fiind reprezentat de gazul lichefiat. In 2007, UE a consumat 505 miliarde de metri cubi de gaze si, con�form estimarilor, pana in 2020, consumul de gaze al Europei va creste cu 200 de miliarde mc anual. Europe�nii vor trebui sa-si diversi�fice furnizorii, ca sa nu ra�ma�na "la mana" Moscovei.

Gabi MOROIANU