Ziua Logo
  Nr. 4402 de sambata, 29 noiembrie 2008 
 Cauta:  
  Detalii »
Cultura
Jurnal public
Radu Beligan '90 (I)
Am vorbit de putine ori cu Radu Beligan, dar am sentimentul ca el mi-a vorbit mie de cand ma stiu. Vreau sa spun ca l-am ascultat pe el vorbind si am avut totdeauna impresia ca ceea ce spune este adevarat. Este impresia pe care ti-o da un mare artist care poate citi, o data, un text si te face sa plangi si, cand citeste a doua oara acelasi text, in alta tonalitate, te face sa razi pana la lacrimi. Un asemenea artist mi s-a parut ca este Radu Beligan, un comic in care asteapta nerabdator sa se reveleze un spirit tragic. Artistul a ales sau altii l-au ales pe el sa interpreteze cu precadere roluri comice. Din "Note de insomniac" (o carte de memorii cu totul speciala sau, mai degraba, un jurnal intim in care timpurile si starile de spirit se cheama si se amesteca!) deduc ca cel care l-a tras pe tanarul artist, la inceputurile lui, inspre partea comicului a fost Victor Ion Popa. Regizorul a descoperit in tanarul tragedian o apetenta iesita din comun pentru comic si l-a orientat in aceasta directie. N-a gresit, din el a iesit un mare creator care, iata, azi, la varsta patriarhilor, este inca pe scena: calm, inteligent, elocvent, irezistibil. Despre Radu Beligan as spune o vorba ce-i placea poetului Nichita Stanescu. O luase si el de la altcineva, si anume de la Femios, stramosul nostru al tuturor, scriitori, actori, muzicieni: "eu sunt inspirat de un zeu de sus, dar mi-am invatat singur mestesugul". Este, repet, sentimentul pe care-l am mereu cand il ascult pe Radu Beligan. Nu cred ca ma insel, in rasul lui cuceritor este si o parte de melancolie, adica o tristete meditata. Inapoia rasului este plansul inabusit. "Rasul-plansul", cum i-a zis poetul citat mai inainte, iesit din tara imaginara a lui I.L. Caragiale. Acolo unde, intr-adevar, rasul da in plans si plansul (tragicul existential) cu ritmurile intetite capata formele comicului. Avea dreptate Eugen Ionescu: accelereaza ritmurile unei tragedii si ea devine in chip fatal o comedie.
Radu Beligan este, vreau sa spun, un artist complex si, ce ma uimeste la el - si ce-mi place mult, in afara talentului sau exceptional - este inteligenta lui scaparatoare. Are o fata supta si o privire mai degraba inchisa in ea insasi. Pare absent din lume, dar cand se decide sa pronunte o propozitie, totul se lumineaza in jur. Comedia este pentru el - citesc in "Note de insomniac" - o rigoare terorizanta. "Totul - zice el - este milimetrizat; trebuie sa fii muzician si matematician"... Ce formidabila idee! Comedia ca o alianta intre muzica si matematica. Comicul ca o muzica matematizata!... Pare mai degraba o combinatie diavoleasca decat o vocatie omeneasca!... Deduc de aici ca aceia care cred ca tragedia este grea si comedia este usoara nu stiu ce spun. Cultiva o erezie.
MA Intorc la "Note de insomniac", adica la scriitorul Radu Beligan. Caci marele artist este si un om de condei. Are, cum ar zice Flaubert, si o pana in gura, nu numai o vorba taraganata si inveselitoare. Scrie bine, scrie concis, cu ironie intelectuala (witz-ul romanticilor) si de multe ori cu umor, acest alcool al gandirii, cum observa nu mai stiu cine. Memorialistica lui pare respiratia unui om cultivat care a vazut multe in viata si a stiut sa selecteze ceea ce o innobileaza si o face suportabila. Isi aminteste de Rebreanu, om de teatru, si retine faptul ca prozatorul stia pe dinafara "Scrisoarea pierduta". Cand un actor sarea un cuvant sau stalcea o propozitie din Caragiale, cronicarul teatral Rebreanu il sanctiona aspru prin gazete. Tot din insemnarile lui Radu Beligan aflu ca autorul lui "Ion" voia sa scrie o piesa despre tarani, fixase chiar si tema ei: conflictul dintre parinti si copii. N-a mai apucat s-o scrie...
Radu Beligan este, in prozele lui subiective, si un fin moralist. Nu crede, de pilda, ca talentul trebuie sa dea din coate pentru a se afirma si ca, in genere, "zorul de a te impune nu e neaparat rodnic". Este mai buna rabdarea si este mai rodnica in arta, ca si in viata, chibzuinta. Chibzuinta si calmul pe care le observa la Rebreanu. Nu ma inversunati, mai zice el, sa cuceriti marile lozuri. "Multumiti-va cu bucuriile marunte". Admira pe regizorul Sica Alexandrescu si crede ca George Vraca reprezinta in teatrul romanesc aristocratia spiritului. Iata o definitie ce se potriveste si lui Radu Beligan. Este si el, in mijlocul atator comedii pe care le-a interpretat, un aristocrat al spiritului, un senior care stie sa dea personajelor sale o nota de noblete. Chiar si un mahalagiu din piesele lui Caragiale are, vorba lui Pargu, "partile" lui. "Partile" pe care i le da arta dramaturgului si "partile" pe care i le da arta actorului...
Eugen Simion 
 Afisari: 504  |  Tiparire pagina  |  Tiparire articol (optimizat)  |  Trimitere pe e-mail 
 Comentarii: 1 Afiseaza toate comentariile  
Un comentariu mai inainte de a implini 80 de ani in 4 martie anul viitor   de mcollan
A r h i v a
  Capitala Cocosului    
  Noroc ca sunt roman!    
  Fotbal, criza, alegeri si vaccin    
  Stiri pe scurt    
 Top afisari / comentarii 
 Strategia Cotrocenilor (2543 afisari)
 Razboi intre spionii Romaniei (2491 afisari)
 Opriti ciuma rosie (2476 afisari)
 Cum a imbracat Bodnaras soldatul cu inca o izmana (2014 afisari)
 Exit-poll Felix pentru TVR (1583 afisari)
 Ea are cei mai frumosi sani din lume!  (6292 afisari)
 Un cosmonaut sovietic rupe tacerea cu privire la OZN-uri (4185 afisari)
 Trei politisti au batut cu salbaticie un soldat proaspat intors de pe frontul din Afganistan - VIDEO (3263 afisari)
 Carmen Electra mai provocatoare ca oricand... goala din nou pentru Playboy (2303 afisari)
 Exit-poll INSOMAR, ora 16.00: PSD - 37,8%, PD-L - 29,9%, PNL - 20,1% (1726 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2008 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.01111 sec.