Cu puTin timp Inainte de miezul noptii, am auzit soneria de la intrare. Scurt, de doua ori. Cum suna prietenii cand sunt obligati sa deranjeze la o ora nepotrivita. Mi-am pus halatul pe mine si am iesit in hol. Aproape imediat a aparut si gazda. Revenit in camera mea, incercam sa-mi reiau lucrul intrerupt. Susoteli, susoteli, incepeam sa-mi pierd rabdarea. Cei care sunasera nu intrau, nu plecau. M-am apropiat cu urechea de usa, parea o cearta. Pe langa vocea gazdei mele, pe care o recunosteam usor, mai razbatea o voce de femeie. Cand si cand, se intercala in discutie si o voce de barbat. Vocile, atat a femeii, cat si a barbatului, sunau rugator, implorau, dar nu-mi dadeam seama in legatura cu ce. Liniste si apoi zgomotul yalei care se inchide. Dupa putin timp, soneria a rasunat din nou, de data asta o singura data, scurt, as zice timid. Am iesit eu, decis sa fac ordine. De-acum stiam ca musafirii aceia nu erau agreati. Am nimerit peste doua mo�galdete rebegite de frig, cu hainele siroind de apa: un barbat si o femeie. Mi-am invins tonul de harta si i-am ascultat. Venisera in noaptea aceea la Londra si oficiul de turism din gara le indicasera adresa aceasta, singura care figura ca ar fi disponibila. Aici abia au aflat ca se ocupase intre timp prin telefon de un vechi client, probabil eu. Intelegeau situatia, cereau iertare pentru deranj, dar poate ca, daca eu as fi amabil, totul depinde doar de mine... Situatia era urmatoarea: legea engleza nu permitea ca o gazda care poseda un singur grup sanitar sa inchirieze mai mult de o camera, indiferent cate incaperi libere are apartamentul. Am intervenit in favoarea bietilor oameni. Gazda nu voia sa cedeze la niciun argument. Nu, nu, nu! Doamna, i-am zis, ne cunoastem de ani buni, va stimez, va pretuiesc profund, dar trebuie sa recunosc, de data asta nu va inteleg. Cedez eu drepturile asupra grupului sanitar. Pur si simplu aruncati in noapte, pe ploaia asta bezmetica, niste oameni urgisiti. Am vazut-o cum isi inalta spatele, cum e rigla, englezoaica veritabila, stana de piatra, cu ochi scaparatori. Domnule, a zis raspicat, e lege! Era indignata. Abia astazi, in anii din urma, i-am inteles reactia...

Nicolae Cristache - cristas@clicknet.ro