Ziua Logo
  Nr. 4379 de luni, 3 noiembrie 2008 
 Cauta:  
  Detalii »
Dialoguri
Ardian KUCIUK
Ateismul i-a golit de bun simt pe balcanici
-- Era o romana cu franturi de iliro-traca
Regalitatea este un ritual si o prezenta cvasi-religioasa, o invatatura pentru a deveni capabil sa-ti armonizezi sufletul cu ierarhia divina.
"Ma antrenasem sa traiesc asemeni unui exilat in propriul cotidian si ca un demiurg in propria literatura. Sentimentul pe care-l ai in astfel de perioade este indescriptibil. Esti din ce in ce mai implinit ca scriitor, si din ce in ce mai mort
ca cetatean. Este imposibil sa-mi imaginez ce s-ar fi intamplat cu mine la tarmul aflat intre o tara literara intangibila dar nepublicata si una zilnica, devastata de tranzitie."
Ardian-Christian Kuciuk, Dumnezeu ti-a dat o a doua patrie literara: Romania. Porti, cum s-ar spune, "dulcea povara" a doua limbi in care scrii literatura...
Trebuie sa spun ca aceste doua patrii, cu timpul, au devenit mai mult textuale, decat literare. Pentru mine, fascinant ramane darul de a putea mentine un echilibru real intre "dulceata poverii" si "povara dulcetei".
Te-ai reinventat in alta cultura. A fost o trauma?
Mai mult decat o reinventare, a fost ca un soi de urcare a unui munte mergand cu spatele. Inainte de a scrie direct in romaneste "Anul in care s-a inventat lebada", de pilda, in anul de mare gratie 1996, nu credeam ca voi mai scrie intr-o alta limba, decat albaneza. Poate a fost o trauma pentru ceilalti, desi comportamentul meu n-a avut nicio pata de anormalitate. A fost ridicarea fireasca a unei opere literare la acel nivel unde poti face literatura globala, cu cat devin mai locale limbile in care scrii.
Cati scriitori albanezi, manageriati inteligent, ar putea sa aiba succes in toata lumea?
E imposibil si cumva nefiresc sa incerci o prognozare, mai ales in literatura albaneza care contine energii imense, nebanuite, mereu neglijate, atacate si profanate de invidiocratia literara care incearca sa prezinte dementa drept coerenta. Cei care au riscat sa prooroceasca doar au tulburat apele si au sprijinit prin naivitate strategia idolatrilor. Cert este ca cei alesi sa mute literatura albaneza, de la un ateism invaluit in straiele asa numitului progres ecumenic, la matca ei primordiala stiu ce au de facut si o vor face negresit. In esenta, problema cuceririlor internationale mi se pare una mistica, venita ca o incercare pentru sufletul fiecaruia, si-mi aduce aminte de acea zguduitoare intamplare petrecuta in viata marelui monah Paisie Aghioritul. I-au adus un copilas orb din nastere; Sfantul a pus mainile pe capul lui si, inainte de a se ruga cu lacrimi, l-a intrebat: "Spune-mi, dragul meu, ce doresti sa faca Dumnezeu pentru tine"? Ce crezi ca a raspuns? "Doresc sa devin un copil bun!" si in acea clipa i-a venit lumina ochilor...
Daca nu s-ar fi prabusit comunismul, ce sanse ai fi avut ca scriitor in Albania?
Inainte de a veni la Bucuresti, tara in care eu crezusem ca ma aflu mi-a dezvaluit violent ca hranise si crescuse o cu totul alta tara in burta, ca sa zic asa, una crunta si care se misca dupa niste legi si aspiratii intru totul adverse literaturii. Astfel, am aflat ca nu prea mai aveam o tara de tip mama decat in cartile pe care le scrisesem pana atunci, toate de sertar. Probabil as fi continuat sa scriu in totala tacere si singuratate, pentru a publica doar dupa colapsul biologic al clanurilor literare, confundand puterea artistica cu cea politico-economica. Visam sa predau literatura in orasul meu natal si poate as fi supravietuit - asumandu-mi aici tot patetismul - precum privighetoarea uneia dintre povestile pe care i le spuneam fetei mele cand era mai mica. O privighetoare obligata sa lucreze cu ora pe post de cuc, cioplit in lemn, in ceasornicul unui muzeu sau al unei vieti kitsch. Pentru ceva vreme, si in Romania a trebuit sa fac la fel.
Dupa '90, intoarcerea la regalitate ar fi fost o miza riscanta sau, dimpotriva, una benefica?
Ateismul, impus sau imbratisat, a umplut cu trufie si a golit de bun simt genetic mase imense de balcanici. Intoarcerea la regalitate ar fi insemnat invierea valorilor ancestrale, ceea ce este cu putinta numai pentru Dumnezeu, pe cand muritorii s-au obisnuit sa se supuna oricui, sa se roage si sa se distruga intre ei, sa spere disperati doar la puterea politicii, fara a realiza ca regalitatea este un ritual si o prezenta cvasi-religioasa, o invatatura pentru a deveni capabil sa-ti armonizezi sufletul cu ierarhia divina.
Ai o mare iubire pentru cultura romana. Ce te-a atras in mod deosebit la ea?
Dragostea pentru cultura romana mi-a fost transmisa de catre tata care studiase la Bucuresti in anii '60, precum si de faptul ca Romania fusese unul dintre punctele cardinale de exil pentru conorasenii mei, in afara Americii si Greciei. Marii scriitori albanezi Lasgush Poradeci si Mitrush Kuteli, de asemenea, traisera, isi scrisesera capodoperele si debutasera in Romania anilor '30. As adauga si ca incepusem sa citesc din Eminescu in anul intai de facultate, cand am ales ca tata sa ma invete romana. Biblioteca Facultatii de Filologie era destul de bogata si eu gasisem un scut real impotriva spalarii de creier: citeam in romaneste, mai ales in orele de marxism-leninism, realism socialist, sau istorie a Partidului Muncii din Albania. Era o romana fermecatoare, pe jumatate reala, pe jumatate altoita cu albaneza, cu franturi de iliro-traca si multa empatie. Poate am sa scriu candva despre acea experienta, care si-a capatat o alta dimensiune de mister dupa ce citirea unor mari scriitori romani nu mi-a produs mai tarziu nicio dezamagire.
Ti se face dor din cand in cand de povestile din copilarie?
Mi-am incheiat socotelile cu dorul clasic, cum s-ar zice. Nu-mi lipsesc lucruri esentiale, pentru ca am fost constrans sa le inviu in carti, si sa le slefuiesc, dar nu intr-atat incat sa-mi pierd legatura cu realitatea superioara. Povestile copilariei mi-au mai daruit un miracol cand ma luptam, ca orice parinte, cu insomniile copilului. A trebuit sa preiau toate povestile frumoase si intelepte din memoria vie a bunicilor, sa le filtrez prin memoria mea, sa le repovestesc intr-o romana presarata cu idiomuri in albaneza, asemanatoare celei din perioada facultatii, iar mai tarziu, cand copilul imi cerea din nou o poveste deja imbogatita peste masura de mine, ma chinuiam sa revin la starea initiala a povestii si ii "furam" amanunte memoriei propriului copil pentru a o recupera.
Uite, m-au obosit intrebarile. Nu vrei sa ma intrebi si tu ceva?
Da: ce chip are pentru tine literatura dupa dialogurile realizate cu atatia scriitori?
E plin de grimase, asadar, cu atat mai real. Ardian Kuciuk, tare as vrea sa reeditezi capodopera ta "Un trib glorios si muribund" la o editura de prestigiu. Este momentul ca aceasta exceptionala epopee sa vada din nou lumina tiparului intr-un tiraj si o distribuire pe masura.
In august 1998, dupa ce a citit prima aparitie a "Tribului...", un critic roman celebru mi-a spus ca, in cinstea unei asemenea carti, cultura romana ar fi trebuit sa traga cu tunurile. Cea oficiala a si tras, dar tunurile ei aveau tacere in loc de pulbere. Desigur, bucuria mea ca mi-a fost dat sa scriu "Tribul..." intrece plenar orice lauda, premiere si buna-primire a criticii. Atunci am inteles si rostul acestei relatii stranii intre o anumita valoare literara si oficialitati. E ceva de genul: mie mi s-a daruit diamantul, ei insista sa nu ma cinsteasca cu o manuta de carbuni. E mai bine sa fii viu si socotit mort, decat invers. De la un moment anume al acestui "post vitam", soarta epopeii m-a lasat in urma sau in umbra, dar nici eu n-am vrut sa fie altfel. E suficient ca cititorul avizat sa urmareasca in carte relatia, mereu imprevizibila, a entitatii balcanice cu orientul si occidentul, jocurile desertului, ca spatiu geografic si metaforic, uneltele ce produc si distorsioneaza mituri, realitatile - "carne vie" de unde se incarneaza marea literatura; parabola soldatilor orbiti, sau acel studiu invizibil al mecanismelor ce creeaza si desfiinteaza imperii (exemplificate cu cel otoman) - si eu consider ca mi-am incheiat misiunea... Daca ar exista si gauri albe, cu aceeasi putere de absorbtie, dar cu proliferare in loc de mortificare, cartea aceasta este o asemenea gaura, cel putin pentru mine, caci poate naste si alte carti, cum este "geamanul" ei albanez, "Ochi", scris in 2003, si care a avut pana acum tot trei editii... In clipe de profunda smerenie, mi se intampla sa cred ca, fie si aceste doua carti, ar fi cam multe pentru viata unui singur scriitor. De aceea, a trebuit sa ma instrainez cu mare grija de ele, ca amandoua "partile" sa putem avea suficienta viata si inedit, dar si pentru ca straduintele de autodepasire continua mi se par profanatorii.
Ma inclin in fata talentului tau, a verticalitatii tale, a puterii de-a fi tu insuti intr-o lume pervertita si destul de ingrata, in care mimarea valorii se practica precum un sport.
Nu uit in nicio clipa ca literatura nu este avatarul lui Dumnezeu, ci doar o unealta de mantuire individuala si de ducere treptata a comunitatii spre trezire si/sau "trezvie". Altfel, e ca si cum ai crede ca gimnastica este sufletul celui ce o face. Fara falsa modestie, dar in deplina (re)cunoastere a propriei nimicnicii, iti marturisesc, draga Iolanda, ca este vorba de har si nicidecum de niste virtuti personale. Si cand vrem sa vorbim despre har, cel mai bine este sa tacem din gura. Poate de aceea vocea exista si in varianta ei lichida, zisa cerneala de scris.
Regalitatea este un ritual si o prezenta cvasi-religioasa, o invatatura pentru a deveni capabil sa-ti armonizezi sufletul cu ierarhia divina.
Iolanda MALAMEN 
 Afisari: 730  |  Tiparire pagina  |  Tiparire articol (optimizat)  |  Trimitere pe e-mail 
 Comentarii: 8 Afiseaza toate comentariile  
ATEISMUL COMUNIST NE-A FACUT MAI UMANI   de D ANTON
Viata este minunata, omul nu trebuie decat (intr-un cuvant;)   de Atamild
Identificarea simtului religios cu regalitatea   de Omul din Himalaya
bızara concluzie   de Dan Petre
Foarte destept   de Eufrosin
De ce ateimsul si nu mai direct -COMUNSMUL?   de Ion Ionescu de la Brad
Adrian Paunescu n-o zicea mai bine la cenaclul Flacara :-)   de Conan___the___Barbarian
aha!   de chriscross
A r h i v a
 Top afisari / comentarii 
 Moarte pe parbriz (3012 afisari)
 Geoana parasutat in politica (2596 afisari)
 Miliardara santajata de gigolo (2125 afisari)
 Turnatorul Voiculescu cu laba pe IAR Ghimbav (1526 afisari)
 Basescu acuzat de antisemitism in Haaretz (1427 afisari)
 Orasul-plutitor, cel mai mare vas de croaziera din lume! (Imagini incredibile)  (5752 afisari)
 The Times: Romania, cea mai recenta victima a crizei mondiale  (3632 afisari)
 Profesoara de matematica, acuzata ca a avut relatii intime cu o fata de 14 ani (2829 afisari)
 "Expertii" rusi si americani se intrec in scenarii apocaliptice: Rusia va ataca, pe rand, state din Europa Centrala si de Est (2828 afisari)
 Masina care merge cu aer, gata in 2010 (2447 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2008 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.01453 sec.