Inundatiile din 1970 au cutremurat constiintele adormite ale romanilor. Televiziunea isi etala intaia oara harurile obiectivitatii. O obiectivitate dramatica, eroica, zguduitoare. Parul unei femei la suprafata volburii negre. Despletit, plutind in deriva. Agatat de el, manutele unui nou-nascut. Mama murise, copilul era viu. Eternul sacrificiu matern. Omul in confruntarea cu stihiile, fragil, viteaz, invins, efemer. Jale si jertfa. Si biruinta. Si sus, pe cerul inceputului de curcubeu, solidaritatea umana. Nu peste multi ani, un zvon sageta urechile bucurestenilor: barajul Ciurel s-a rupt sau e pe cale s-o faca. Malul drept al Dambovitei trebuie evacuat de urgenta. Vestea a traversat orasul ca fulgerul. I-am telefonat lui Iulian, mergem? Mergem! Reporteri frenetici. Pe malul stang, forfota ca-n zi de balci. Femei tinere impingand landouri. Cu sani lasati la vedere. Acordeonisti amatori. Copii stropindu-se cu apa din baltoace, leapsa pe ouate. Fuioare de fum se ridicau peste gratarele cu mici. Sticle de bere goale in iarba inca verde. Sacose cu altele pline purtate de brate bronzate. Tarabe cu gablonturi. Soldati veghind, ingenunchiati de oboseala. Cornete cu seminte, bomboane agricole. Muzica. Bucurestenii iesisera cu mic, cu mare sa nu piarda spectacolul inundatiei. Pe viu. Si tot pe viu petrece astazi lumea politica zvonul valvataii financiare care s-a aprins in toata lumea. Premierul anunta ca daca un profesor tanar va capata noua milioane de lei in loc de sase, Romania intra in colaps. Ameninta: criza ne mananca! Presedintele striga de partea cealalta a gardului, rusine, mincinosule, la ANL ai putut sa maresti lefurile de patru ori. Analistii si liderii de opinie observa, da, dar anelistii sunt mai putini. Cine e la putini are voie sa creasca. Si creste ca Fat-frumos. Eroare? Nu mai conteaza. Guvernatorul Isarescu iese la doua zile si anunta ca bancile romanesti rezista pe piloni zdraveni. Cine denigreaza o banca risca puscaria. Bancile riposteaza tacit, nu e nevoie, par a spune, ne destabilizam singure. De la o ora la alta cresc dobanzile. Agentii bancari ridica din umeri, nu stim ce va fi maine, nu stim nici ce va mai fi pana diseara. Productia scade, creste numarul somerilor. Autostrazile in constructie respira aerul pasnic al libertatii, fara buldozere si excavatoare, fara oameni in vesnicia pauzei de masa. Liderul stangii, grav: de ce sa fi amanat masura dupa alegeri? Corect: facea parte din spectacol. Guvernul este amenintat ca nu va mai apuca ultimele saptamani la Palatul Victoria. Ei, asta-i acum, rade el. Copacii isi aprind frunzele in toate culorile. Jos, in pajistea cu pancartele si lozincile abandonate de demonstranti - Profesorii de ce si noi nu? - cioburile solidaritatii comunitare. Pavaza in fata turbionului nebun. Si sus, pe cerul fara speranta, ura si dezbinare.

Nicolae Cristache, cristas@clicknet.ro