Cristian UNTEANU 

Iata o alaturare care nu exista si nu a fost posibila de cand avem la Comisia Europeana un post pe care a fost asezata persoana domnului Leonard Orban. Ciudat, dar oare de ce Domnia Sa nu a dorit niciodata sa se exprime asupra unei probleme deosebit de serioase pe care o pune auto-intitulatul "Tinut Secuiesc" care, prin nebagarea de seama si indiferenta (reala sau mimata) a autoritatilor romane, duce spre un referendum pentru autonomie, arborarea steagului galben-albastru pe primarii in locul celui romanesc si la aparitia unei retorici extrem de periculoase ce poate duce la o previzibila situatie tensionata, daca nu chiar conflictuala? Mi-as fi dorit ca, in decursul numeroaselor sale vizite in Romania, Orban sa ia o atitudine publica transanta si fara ezitari in spiritul politicilor europene in domeniu, explicand care sunt limitele jocului si, mai ales, care sunt revendicarile admisibile si posibil de asumat pentru o minoritate nationala. Daca ar fi dorit s-o faca, ar fi fost foarte clar ca, in mod firesc, trebuie sa existe o discutie privind drepturile lingvistice si culturale ale minoritatilor (pastrarea traditiilor, obiceiurilor, respectarea credintelor religioase). In al doilea rand, exista dezbaterea privind descentralizarea sistemului administrativ, cu toate consecintele sale la nivel de sistem, egale insa pentru toate regiunile tarii, fara a se opera niciun fel de discriminari pozitive cum ar fi cea bazata pe criterii etnice. In fine - si acesta este nivelul inacceptabil pentru un stat definit constitutional drept unitar (si nu federal sau confederat) - operarea unei confuzii generale prin amestecarea celor doua nivele de doleante pentru a justifica cererea de autonomie si organizarea unui referendum regional in acest sens. In acest caz, exista cateva solutii. Prima, imposibila, este ca Leonard Orban sa aiba curajul de a spune ceva. A doua solutie poate sa insemne modificarea Consitutiei si redefinirea statutului lingvistic oficial, lucru sugerat atat de Laszlo T�kes cat si de Marko Bela. Moment in care maghiara ar deveni a doua limba oficiala a statului si dezbaterile in toate institutiile oficiale ale statului s-ar putea desfasura in mod egal in cele doua limbi. T�kes sugera sa se inceapa cu Parlamentul Romaniei. O aberatie care, teoretic, nici macar n-ar trebui luata in calcul... dar care poate fi pretul pe care UDMR sa-l puna pentru participarea sa la viitorul guvern. A treia solutie este cea logica si in spiritul realitatilor europene. In spiritul acestei solutii ar fi trebuit sa zica ceva domnul Orban, bazandu-se pe nenumaratele rapoarte, atat ale Comisiei Europene cat si ale Parlamentului European care, in ultimii ani, au dat mereu Romania ca un exemplu regional pentru managementul exemplar al problemei nationale, primul argument fiind chiar prezenta de 16 ani a UDMR-ului in absolut toate formulele de guvernare... Un argument interesant dar care, in sine, este absolut insuficient si oarecum pervers deoarece, iarasi prin nebagarea de seama si indiferenta autoritatilor noastre (de data asta completata cu lipsa oricarui demers al diplomatilor nostri) s-a facut in asa fel incat singura problema existenta in Romania pare sa fie cea a minoritatii maghiare. Fals, deoarece trebuie luate in considerare - in mod egal si nediscriminatoriu - atat drepturile celorlalte minoritati nationale din Romania, dar si cele ale romanilor minoritari in anumite zone geografice. Dar si cele ale comunitatilor romanesti din alte tari vecine sau ale comunitatilor masive de imigranti din unele tari europene. Trebuie odata inteles ca Romania nu mai trebuie sa fie cobaiul pe care se fac diverse tipuri de experimente pentru viitoare politici europene sau pentru a se justifica niste campanii politice din tarile UE. Romania nu ar trebui sa admita decat aplicarea unor solutii politice si administrative decat in masura in care ele sunt valabile, in mod absolut simetric, si pentru romanii nostri din comunitatile stabile din orice stat al UE. Spunem asta sau ne lasam batjocoriti in continuare?