Sinteza serviciului de informatii britanic descrie Unirea Basarabiei cu Romania astfel: "Pe 5 martie, la Buftea, delegatii romani au semnat tratatul de pace preliminar cu Puterile Centrale, fiind, in principiu, de acord cu viitoarele conditii impuse prin Tratatul de la Bucuresti, cel definitiv, semnat pe 7 mai. Prin clauza cinci a tratatului preliminar, guvernului roman i se permitea sa mentina trupe in Basarabia, care sa asigure securitatea granitelor ruso-romane. Toate aceste trupe numarau aproximativ 20.000 de militari. Nici in tratatul preliminar, nici in cel incheiat la Bucuresti nu a fost facuta nici o precizare cu privire la statutul Basarabiei fata de Romania. Totusi, este putin probabil ca acest subiect sa nu fi fost discutat, chiar si in cadrul unei intalniri informale dintre guvernul roman si cel german, si este putin probabil ca generalul Averescu (care dupa ce a ocupat functia timp de o luna, a fost inlocuit de dl. Marghiloman, pe 14 martie) si dl. Marghiloman sa nu fi primit nici un fel de garantie ca in baza sprijinului acordat, Romania va putea obtine in cele din urma Basarabia. Obiectivele germanilor erau atat convingerea autoritatilor romane sa accepte o pace dura, promitandu-i compensatii in alte zone, cat si, evident, indepartarea Romaniei de Rusia. Mai mult, germanii sperau ca asigurand chiar si prin forta unirea Basarabiei cu Romania, vor determina guvernul roman sa permita Germaniei sa utilizeze regiunea in avantajul sau. Cu duplicitatea caracteristica, acestia i-au incurajat in acelasi timp pe protejatii lor, guvernul Ucrainei, sa se opuna aceste uniri. Cu toate acestei, chestiunea unirii a depasit orice intelegere diplomatica dintre guvernul german si guvernul germanofil roman. In ultima instanta, decizia depindea chiar de "Sfatul Tarii". Componenta acestuia a fost deja prezentata. Din cei 147 de membri alesi in noiembrie, 105 erau "moldoveni", majoritatea reprezentanti fie ai comunitatilor de militari, fie ai asociatilor locale ale taranilor. Aproximativ 70 dintre acestia s-au organizat pana in luna aprilie intr-un "Bloc Moldovenesc", avand o majoritate sensibila din totalul de 130 de deputati care au luat propriu-zis parte la "Sfatul Tarii". Acest "Bloc Moldovenesc" a pus interesele nationale deasupra celor economice. Situatia era diferita in cazul "Fractiunii Taraniste" care, compusa in majoritat din tarani "moldoveni", considera chestiunea pamantului mult mai importanta decat orice problema nationala sau culturala. In final, "Blocul Nationalitatilor", care era format din mici grupuri ale minoritatilor - ucraineni, evrei, rusi, bulgari, germani si polonezi. Necesitatea unei decizii imediate Asa cum s-a aratat mai sus, "Blocul Moldovenesc" s-a convins de necesitatea unei decizii imediate in privinta relatiilor cu Romania. Pe 9 februarie delegatii Parlamentului ucrainean au semnat tratatul de pace cu Puterile Centrale. Pe 1 martie trupele austriece si cele germane au intrat in Kiev; Odesa a cazut pe 10 martie. Astfel Basarabia era inconjurata din toate partile de armatele germanice; doar la sud-vest mai exista o tara din partea careia veneau propuneri oficiale in favoarea unirii. Era evident faptul ca Basarabia, unita cu Romania, avea sanse mai mari sa aiba parte de un tratament mai corect din partea germanilor, decat o Basarabie izolata. Imediat, "Blocul Moldovenesc" nu a ezitat sa se decida in favoarea unirii. Dar pe de alta parte nu exista dorinta unei "anexari"; unirea trebuie facuta asa cum doreste Basarabia. Au aparut suspiciuni cu privire la planurile si caracterul reactionar al noului guvern ultraconservator Marghiloman. Mai mult, trupele romanesti din Basarabia nu au fost suficient de atente la susceptibilitatea populatiei. Desi "intrarea in tara a trupelor romane, facuta la cererea Sfatului Tarii, a adus o ordine relativa", acestea "s-au purtat ca si cum s-ar afla intr-o tara cucerita. Au fost luate masuri, iar ofiterii responsabili de infractiuni grave au fost pedepsiti." Un ordin al generalului Brosteanu, care conducea Divizia a 10-cea, le cerea ofiterilor "sa se poarte cat mai bine si mai civilizat cu evreii" si "oriunde s-ar afla - in orase, in sate, in trenuri - sa se comporte cat mai civilizat, politicos si agreabil cu populatia civila, indiferent de nationalitate, fara a-i trata cu dispret, ostilitate sau duritate." Astfel "le vor castiga simpatia."; altfel, "isi vor atrage dispretul." Foarte probabil ca asemenea incidente au avut loc in cazul populatiilor care nu erau de origine romana. Exista o serie de plangeri, care nu sunt ce par a fi intemeiate insa, din partea evreilor, cu privire la o serie de "masacre"; populatia evreiasca a fost acuzata ca ar fi pro-germana. Dar chiar si cetatenii moldoveni aveau propriile temeri, si ca urmare au impus o serie de conditii pentru a accepta guvernul Marghiloman si pentru a vota in favoarea unirii. Acesti termeni, asa cum au fost acceptati, erau: "Republica Democratica Moldoveneasca (Basarabia), avand granitele la Prut, Nistru, Dunare, Marea Neagra si vechile frontiere cu Austria, rupta timp de o suta de ani din trupul vechii Moldove de catre rusi, in virtutea dreptului istoric si rasial, pe baza principiului conform caruia orice natiune are dreptul sa-si aleaga propriul destin, se uneste de acum inainte si pentru totdeauna cu Romania, mama sa". (Traducere de Ioan Tudor)