Ziua Logo
  Nr. 4373 de luni, 27 octombrie 2008 
 Cauta:  
  Detalii »
Dialoguri
N-am fost lasat sa colaborez cu un "transfug"
-- Timisoara locul cu cele mai multe afinitati spirituale
"Dupa ce am terminat spectacolul <<Mormantul calaretului avar>>, de D.R. Popescu, m-am trezit ca Securitatea l-a vizionat de cel putin zece ori, in el fiind vorba despre decimarea taranimii din perioada colectivizarii. Un secretar de partid care <<scria>> piese de teatru imposibil de pus in scena a organizat
o adunare generala, acuzandu-ma ca spectacolele mele sunt <<antipartinice>>".
M-a destituit cu ajutorul unor actori pe care i-am descoperit recent ca erau turnatori, in dosarul meu de Securitate."
Ioan Ieremia, dupa absolvirea Facultatii de Regie Teatru, in 1974, ati ales, fiind sef de promotie, Teatrul National din Timisoara. De ce nu ati ales Bucurestiul, spre exemplu?
Oradean fiind, Timisoara era locul cu cele mai multe afinitati spirituale, desi nu poate fi comparat, de exemplu, cu Clujul cultural si universitar, unde am si fost student la filozofie. La Timisoara mi s-a intamplat sa fac cel mai bun spectacol din trei stagiuni ale tarii cu: "Jocul ielelor" de Camil Petrescu, "Dalbul pribeag" de Dumitru Radu Popescu, "Mobila si durere" de Teodor Mazilu, "Fundatia" de Antonio Buero Vallejo.
Ati pornit, cum s-ar spune, "in forta". Ce a urmat?
Au urmat aproximativ 70 de spectacole, din care 45 au fost premiate in diverse festivaluri pentru: regie, spectacol, interpretare si scenografie.
Care era atmosfera profesionala a acelor ani,
la Teatrul National
din Timisoara?
Profesional, era mult mai riguroasa ca cea de azi. Stiti, teatrul, fiind o arta aristocratica, creea complexe de inferioritate activistilor de partid si, cel putin pe fata, nu de putine ori se purtau "cu manusi" cu mine, spre deosebire de "activistii", de astazi, captusiti cu bani, ce ne sfideaza cu nerusinare. In 1980, la propunerea mea, a luat fiinta Festivalul Dramaturgiei Romanesti Actuale care, in timp a devenit (poate), pana in 1989, cel mai important eveniment de teatru din tara. In festival se juca numai dramaturgie romaneasca, nu ca astazi, cand acest festival a fost transformat intr-un "ghiveci internationalist"
Adica?
El se numeste Festival al "Dramaturgiei Romanesti" si, in fapt, e transformat intr-un melange de spectacole de divertisment, in care abunda dramaturgi straini. Pe vremea aceea, ca o incununare, la fiecare sfarsit de festival se juca un spectacol Shakespeare.
Dupa o perioada "roz",
ati fost catalogat antipartinic si vi s-a desfacut contractul de munca. Ati fost
insa reprimit.
Am fost reprimit prin interventiile lui Ion Iliescu si Valentin Silvestru.
Ioan Ieremia, aveti bineinteles, o "scara
de valori" numai a dumneavoastra. Ce regizori sunt inscrisi pe ea?
Dupa parerea mea, cel mai talentat regizor roman din toate timpurile este Valeriu Moisescu, care si-a risipit insa cu o ingenua generozitate marile proiecte.
Si cel care nu "si-a risipit proiectele"?
Il admir mult pe Alexandru Dabija. Cel mai implinit insa, prin spectacolele pe care le-a facut, ramane in opinia mea, Gheorghe Harag.
Regretatul Gheorghe Harag. Ce dramaturgi pretuiti?
Dintre cei romani, D.R.Popescu si Teodor Mazilu. Din dramaturgia universala, bineinteles, Shakespeare pe care-l puneam candva in scena, an de an, iar dintre dramaturgii contemporani Harold Pinter si Arnold Wessler. De altfel, am debutat cu "Bucataria" lui Wesller. Imi placeau "englezii furiosi" pentru "limbajul lor de chiuveta" cum spune Martin Esslin. Piesa "Chelnerul mut" a lui Harold Pinter am pus-o in scena, traducand-o eu din limba maghiara, iar Adrian Pintea, din romaneste in engleza. Pe vremea aceea, Pintea era elev in clasa a zecea de liceu si l-am distribuit in Pinter alaturi de Geo Visu, care era cel mai bun student din clasa lui. Adrian Pintea "l-a mancat" pur si simplu in acel spectacol.
In perioada studentiei, ratandu-mi un examen de semestru, am fost obligat sa-mi pregatesc in vara restanta. Si cum studentii romani nu aveau chef sa lucreze in timpul verii, m-am dus la directorul Teatrului Maghiar din Targu Mures, marele actor Kovacs Gyorgy si l-am rugat sa-mi dea trei studenti de la sectia maghiara pentru examen. (Era o piesa de Saroyan, "Hei, oameni buni). A refuzat, motivand ca nu pot sa duc la o facultate romaneasca trei actori maghiari. Am apelat atunci la Teatrul din Oradea, sectia maghiara, si am facut spectacolul, in care Adrian Pintea canta in limba maghiara. Cand ma gandesc mai bine, imi dau seama ca de fapt am debutat ca regizor cu un spectacol in limba maghiara.
Stiu ca ati infiintat dupa 1990 un teatru particular.
Primul teatru particular de dupa 1990 s-a nascut la Timisoara (Teatrul "Nud", 1990) si a fost infiintat de mine, iar primul spectacol pus in scena s-a numit "scoala barbatilor" de Moliere.
De ce l-ati numit "Nud"?
I-am spus "Nud" pentru ca incerc sa-l formulez intr-o poetica venita dinspre Antonin Artaud, prin care se renunta la toate mijloacele iluzioniste: decor, lumini colorate, muzici variate si intense, si in care exprimarea se face in exclusivitate prin arta actorului. Am fost la Paris cu "Bogdan si Verena", o versiune scenica ce-mi apartine, dupa pesa "Bogdan Dragos" a lui Eminescu. In ea am gasit 20 de pagini cu nimic mai prejos decat "Romeo si Julieta" lui Shakespeare. L-am jucat la Teatrul "Lucernaire" si romanii, in frunte cu Matei Visniec, au declarat ca a fost cel mai bun spectacol vazut de ei pe un text de Eminescu.
Ati fost numit la un moment dat si director de teatru
in Basarabia.
In 1990, Ion Ungureanu, ministru al Culturii pe atunci, m-a chemat la Chisinau, numindu-ma directorul Teatrului "Luceafarul", si totodata, rugandu-ma sa preiau o clasa de actorie, abandonata de celebrul regizor Emil Loteanu. M-am inscris in Frontul Popular din Moldova, am participat la toate actiunile acestuia pentru reintregirea tarii, inclusiv la conflictul de pe Nistru, din primavara anului 1992. Descoperind intre timp ca basarabenii prefera "somnul cel de moarte"...
Ati parasit insa Basarabia.
Da, si am acceptat postul de director al Centrului Cultural al Romaniei de la Budapesta unde, din nefericire, m-am izbit de un ambasador "vigilent" care nu m-a lasat sa deschid portile Centrului Cultural, sa fac o diplomatie liberala, culturala. Rezolvasem cu directorul artistic al Operei din Budapesta, Erich Bergel (dirijor roman, ramas inainte de 1989), dar Excelenta Sa ambasadorul nu m-a lasat sa colaborez cu un "transfug". Naiv, am cerut sa fie schimbat ambasadorul, dar am fost matrasit eu. Singura mea satisfactie este ca am ridicat in anul in care am stat acolo, statuia lui Eminescu, impotriva vointei ambasadorului.
Si cum v-ati impus vointa?
Am facut pur si simplu contrabanda cu materiale de constructii, sprijinit de Politia din Oradea. Am transportat pentru soclu marmura de la Vascau, de langa Beius, ciment, fier beton, iar bustul l-am obtinut cu sprijinul regretatului Viorel Horj din Oradea, de la Muzeul Crisurilor. Fusese realizat mai de mult de un sculptor local.
Ati revenit in tara...
Si, Marin Sorescu, ministru al Culturii pe atunci, m-a numit director al Teatrului National Timisoara, unde am stat pana in 1997, cand am fost inlaturat de la conducerea teatrului, pentru aceeasi "vina" pe care am avut-o si sub comunisti: aceea de-a nu ma integra in nicio orientare politica. Toate partidele care au venit la putere dupa revolutie m-au tratat chiar cu mai multa suspiciune decat activistii partidului comunist.
Ce faceti in momentul de fata, Ioan Ieremia, dupa ani si ani de activitate regizorala "furtunoasa" ca sa folosesc un cuvant legat de dramaturgia noastra.
Intre timp am pus in scena cateva spectacole la acelasi teatru: "Iona" lui Sorescu, despre care autorul, cat mai era in viata, a declarat ca este cel mai important spectacol care s-a facut dupa piesa lui. Am facut "Casatoria" lui Gogol, despre care declar eu ca este mult peste ce-a facut Kordonski la Teatrul Bulandra din Bucuresti. "Scaunele" lui Ionesco, pe care in ziua de 5 oct. 2005, criticul Marina Constantinescu venea sa-l vada la Timisoara pentru a-l selectiona in Festivalul de Teatru I.L. Caragiale, a fost interzis de noua conducere, ca de altfel toate spectacolele mele. Pana si portretul lui Eminescu pus in holul teatrului la sugestia mea, a fost inlaturat.
In ce situatie simtiti ca se afla teatrul?
Cred ca suntem intr-o situatie de criza poetica, pentru ca mijloacele moderne televiziunea, filmul, muzica, obsesiile eclerajului au invadat si polueaza esenta poetica a teatrului care, daca e facut cinstit, se exprima prin el, prin mijloacele lui, prin "spatiul gol", prin actori. Actorul e rege, si prin mijloacele sale trebuie sa formulam ceea ce ne sugereaza opera literara. Din nefericire, unii regizori si unii teatrologie, s-au intors la ceea ce de mult au inventat, teatrul furios pe care l-au textualizat, l-au vulgarizat, l-au drogat cu dimensiuni neesentiale pentru individul uman. Nu se mai accepta dramaturgia cu virtuti literare, culturale.
Este teatrul un fenomen nemuritor?
Eu nu pot sa nu cred in continuare in faptul ca adevaratul teatru este nemuritor.
Un spectacol bun din ultimii ani?
Revizorul lui Gogol, pus in scena de Horatiu Malaele.
Ce ati vrea sa mai regizati in continuare?
As vrea sa mai fac Mazilu. Dupa 1990 parea inactual, dar "grobianul rosu" dinainte de 89, din dramaturgia lui, exista si astazi, insa a devenit albastru si... "european". Bineinteles, as mai vrea Shakespeare, un "Richard al III-lea" si poate inca o data, "Regele Lear", mai ales ca am vazut trei esecuri in ultimele stagiuni.
Cu ce tip de regii nu sunteti de acord?
Detest regiile care masacreaza capodopere ale literaturii universale, pentru a parea mai interesante. Cand optez pentru o piesa, optez pentru ca o iubesc si nu pentru a arata "inventivitatea" mea.
Iolanda Malamen 
 Afisari: 385  |  Tiparire pagina  |  Tiparire articol (optimizat)  |  Trimitere pe e-mail 
A r h i v a
 Top afisari / comentarii 
 Armata de violatori a lui Stalin (4990 afisari)
 Cum putem "amenda" radarul (3709 afisari)
 Lovit la referendum (2319 afisari)
 Bono -orgie la Saint Tropez (1851 afisari)
 Garda Maghiara strange randurile (1724 afisari)
 A suferit 100 de operatii estetice pentru a arata ca papusa Barbie (7999 afisari)
 Violata de 40 de barbati, o calugarita acuza politia ca incearca sa-i acopere pe vinovati (3662 afisari)
 Ucraina: Rutenii din Transcarpatia vor autonomia, pana la 1 decembrie, sau proclamarea republicii independente Rusia Subcarpatica (2538 afisari)
 E oficial: Creatoarea de moda Romanita Iovan divorteaza! (2514 afisari)
 Omul leopard iese din pestera si se muta la bloc (2306 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2008 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.01505 sec.