Ziua Logo
  Nr. 4372 de sambata, 25 octombrie 2008 
 Cauta:  
  Detalii »
Opinii
La taifas cu aromanii
-- La inceputul acestei saptamani, Muzeul Taranului Roman si Asociatia "Societatea Culturala Aromana" au organizat al doilea TAIFAS CU AROMANII (primul, in mai a.c.), superba intalnire a uneia dintre cele trei etnii sud-dunarene, de origina latina (aromana sau macedoromana, meglenoromana si istroromana), care impreuna cu populatia din nordul fluviului (dacoromana) fac parte din marea familie a limbii romane.
"Taifasul" l-a deschis Chirata Gheorghe, presedinta Societatii, punctand cateva momente din istoria aromanilor, salutandu-i si pe conationalii deveniti de multa vreme romani-romani, nesocotindu-se minoritari in Romania. A urmat povestea octogenarei Bocea Ghita, despre strabunicii sai, care au parasit Moscopole, din Albania, in urma cu aproape 250 ani, dupa ce vechiul oras, socotit capitala aromanilor, a fost incendiat si distrus de turci, si acum mai vietuiesc printre ruine doar serpii! Din asistenta, avea ulterior sa aduca precizari Mircea Ciumara, fostul ministru taranist, amintind ca la Moscopole se infiintase prima universitate din sud-estul Europei, multi dintre absolventii ei gasindu-si ulterior refugiul in Tarile Romane, unde au devenit somitati intelectuale, mai ales ca lingvisti, dialectologi sau istorici.
Se vedea ca aproape toti cei peste o suta de participanti - copii, tineri sau mai ales varstnici - se cunosc, imbratisandu-se si graind intr-o limba usor diferita de a noastra, dar care, rostita rar, o intelegeam si eu. Asa se intampla uneori cand te nimeresti in colectivitatile neaose maramuresene, moldovene - basarabene sau banatene, vorbirea lor punandu-i in oarecare incurcatura pe stiutorii numai ai limbii romane literare, zamislite in spatiul carpatic, spre sfarsitul secolului al XIX-lea. Asta in conditiile in care prindea contur Statul Roman modern, cand se creau institutiile si regulile menite sa diminueze diferentele dialectale.
Nu acelaSi lucru se poate spune despre fratii nostri din sudul Dunarii. Romanizatii balcanici au avut parte de navaliri si stapaniri mai indelungate si dureroase, pe de o parte datorita slavilor si bulgarilor, pe de alta prin aflarea lor in spatiile grecesti si albaneze. Peste toate neamurile crestine din marea peninsula a venit semiluna otomana. In atari situatii, straromanii au migrat de colo-colo, creandu-si asezari stabile, mai ales in zonele montane, cautand sa-si pastreze limba, credinta si traditiile. Un exemplu elocvent il reprezinta si filmul documentar "Balkan's Digest" realizat si prezentat in premiera de tanarul antropolog Ionut Pitulescu, dupa o investigatie de trei ani, in mai multe asezari aromane din Grecia, Macedonia si Albania.
S-a oprit in localitatea Grabova (la 1700 m altitudine), in inima muntilor din sudul Albaniei, unde mai traiesc doar 50 familii, dupa ce in regiune existasera 13.000 case cu circa 40-50.000 aromani. I-a fost greu documentaristului sa-si gaseasca pe "naratorul" Todi Buzo, care sa-i prezinte legendele, istoria si prezentul acestor locuri, unde oamenii isi spun "ramani", deoarece inca este prezenta frica de a-si declina obarsia si a grai romaneste. In film, auzi: "dada me e singura", "in limba nostra", "justa nostra" (dreptul nostru), "buna ziua musata" (frumoasa), "patria cea mare nu ne grijeste" (e vorba de Romania) etc. Filmul e mai mult decat o "poveste balcanica", a batranilor care beau "o rachie" si-si amintesc de luptele cu "bahtarii", adica musulmanii, a batranelor lucrand la "rasboiu". Asezarea-i aproape pustie, in mijlocul unei naturi mirifice, unde numai de Craciun mai vin copiii si nepotii celor plecati. Umblat prin alte zari, precum cei mai multi consateni, Todi Buzo s-a intors intre ai sai, cu gandul sa construiasca micro-hidrocentrale pe paraiele iuti de munte, pentru a-i determina pe localnici nu doar sa ramana, ci sa-i aduca si pe altii sa traiasca pe un plai de rai...
DupA film, au urcat pe scena trei barbati (Iancu Mataranga, Nicolae Beca si Constantin Marmazon), invesmantati precum soldatii romani, cu pieptar brun-negru ("canduse") peste camesa alba coborand in pliuri pana sub genunchi ("fustanela"); in loc de coif, pe cap aveau caciuli, iar pantofii luasera locul vechilor sandale. Au rostit/cantat mai multe litanii din "Boatea Pindului". In final, sapte perechi de fete si baieti, din ansamblul de dansuri "Pilisterul", au ridicat in picioare intreaga asistenta, acompaniindu-i.
P.S. Maine, la Muzeul Satului, va puteti (re)intalni cu fratii nostri aromani adusi din Albania, dar si cu cei traitori in Bucuresti.
Valentin Hossu-Longin 
 Afisari: 372  |  Tiparire pagina  |  Tiparire articol (optimizat)  |  Trimitere pe e-mail 
 Comentarii: 1 Afiseaza toate comentariile  
Muzeul Taranului Aroman   de MarcX
A r h i v a
  Un supraguvern pentru Zona Euro?    2 comentarii
  Editorialul cititorului    1 comentariu
 Top afisari / comentarii 
 Profetie pentru o Romanie moderna (2220 afisari)
 Armata Rusa incapabila (2067 afisari)
 Trimis dupa creta (1979 afisari)
 Cimitir nazist in jungla amazoniana (1687 afisari)
 Cominternul impotriva Romaniei (1190 afisari)
 Controversatul moment in care Bute a scapat de KO a fost elucidat de arbitrul meciului (2637 afisari)
 Prea multa dragoste ucide: Modelul britanic Katie Evans s-a sinucis, devastata de divort!  (2395 afisari)
 Minune a naturii: E pasare sau scoarta de copac? (2053 afisari)
 Nimfomanele crestine ne indeamna sa tinem focul aprins doar in patul conjugal (1840 afisari)
 Avion submersibil pentru Pentagon (1481 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2008 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.01032 sec.