Apar cArTi dupa carti. Unele bune si foarte bune, altele mai putin. Ca sa vorbim elegant si sa nu se supere Mme Carol. Asa cum o tachina Caragiale pe Regina Elisabeta. Adica persoane supuse si ale caror gusturi sunt intangibile. Cate un Mme Carol zace in fiecare dintre noi. Despre ce este, totusi, vorba? Ca fiecare potential cititor poate alege dupa gustul si sensibilitatea lui, ca fiecare se poate "deda florarului" lecturii dupa subiectivitatea sau capriciul de moment. Ceea ce contura, mai an, critica si istoria literara este dictat astazi de cererea si oferta pietii. Daca o carte de X sau Z se vinde in draci devine si buna, daca o carte foarte buna nu se vinde nu mai este considerata si foarte buna. Simplu ca bonjur! Nu e chiar simplu si ferice, dar nici nu se poate face mare lucru. Daca marii nostri critici au disparut de pe firmamentul actualitatii - Zaciu, "Croh", Raicu, Negoitescu, Regman, Papahagi au murit, ce scrie acad. Eugen Simion nu are trecere la "mase", ce scrie acad. Nicolae Manolescu are trecere la mase, dar nu mai are nicio legatura cu literatura, Mircea Iorgulescu tace, Dimiseanu nu se vede etc - locul lor nu a mai fost ocupat de nimeni. Si atunci cartile se descurca si ele singure in valmasagul actualitatii. Unele se descurca (daca se vand) altele nu (daca nu se vand), simplu ca buna ziua. Am recitit rapid in aceste zile "Luntrea lui Caron" si "Hronicul varstelor" ale lui Lucian Blaga, incitat de un volum de "Aforisme" (Humanitas, 2008) lansat recent. Si ni s-a facut dor nu doar de Blaga, pe care-l pretuim profund inca din adolecenta, ci de o intreaga Romanie pe care am batut-o cu pasul pret de peste 45 de ani. Nu avem spatiu sa dezvoltam fragezimile de spirit si limba adunate in fragmentele de intelepciune livrate de Blaga, cum nu avem prea mult spatiu sa dezvoltam nici frumusetile adunate in "hronic". O intreaga lume romaneasca a lui deal-vale este acolo, cu Muntele lui Patru si Surianu, "ochi de mare", cum ii zicea poetul, "mut ca o lebada", acelui lac de munte unde urca el, copil fiind. Ritmul si stilul prozei confesive si autoreferentiale din "hronic" este cel al unui mare prozator. "Luntrea lui Caron", care apare postum, abia in 1990, tot la Humanitas - Blaga este astazi un autor Humanitas - releva dincolo de lumea romaneasca implicita in roman si povestea intrinseca legata de dramele istoriei. De atacurile murdare si marsave puse pe seama familiei Blaga, de toate acele mizerii aduse de comunism in vietile noastre. Nu stim daca romanele lui Blaga sunt citite azi - probabil nu-, dar ar merita macar aforismele sa fie luate la maruntit de catre cei care nu au timp de lectura decat fragmentar si pe apucate. "Poveste despre dragoste si intuneric" (Humanitas Fiction 2008, Colectia Raftul Denisei, traducere Dana Ligia Ilin) al binecunoscutului scriitor israelian Amos Oz - aflat si el printre candidatii la Premiul Nobel 2008 care nu a intrunit optiunile capriciosului juriu suedez, ca si Blaga, zice-se, candva, aici avem rezerve ca a si fost chiar propus si nu sunt doar vorbe de claca... - este un altfel de "hronic" de familie. O carte tulburatoare despre destinul lui si al familiei lui, dar care da masura unei intregi istorii a neamului evreiesc din ultimele doua sute de ani. O poveste cursiva, fara poticneli si divagatii teoretizante, o confesiune calma, plina ochi de alte naratiuni secundare, ca o uriasa delta epica, unde istoria evreilor se conjuga cu a altor popoare. Un roman autobiografic masiv si dens, ce se citeste alene si de unde ni se transmite discret, ca si din hronicul lui Blaga, ca viata este o mare minune. Si literatura pe langa ea. Cartea va ramane, incercam sa credem timid, con�trazicandu-l pe Bill Gates, una dintre marile bucurii ale vietilor noastre. Si Regina Elisabeta era o vajnica si atenta cititoare, dincolo de rautatile amicale ale lui nenea Iancu.

Bedros Horasangian