Povestea filmului este cat se poate de reala si actuala, iar cel care vizioneaza se trezeste spectator in fata unei realitati naucitoare, pe care o traieste zi de zi. Lumea corupta in care traim este cea care genereaza calai. Pentru a supravietui regula de baza pe care trebuie sa ti-o insusesti este aceea ca, daca nu mananci, vei fi mancat. Aceasta este legea societatii de azi si aceasta lege se aplica si in Bucurestiul anilor '90. Povestea pe scurt a lui Emil (Cosmin Selesi) incepe cu necazul inchiderii fabricii unde era strungar. Dupa ce sotia isi pierde si ea slujba, cei doi se trezesc in pragul disperarii. Aflati intr-o situatie critica, decid sa-si vanda bunurile, apartamentul si masina, luand hotararea sa emigreze in Australia. Banii rezultati din vanzare sunt destinati cheltuielilor de calatorie pentru care ai nevoie de dolari. Emil pleaca singur la Bucuresti pentru a schimba banii in valuta, lasandu-si sotia si copilul in grija socrilor. Pana aici, toate lucrurile par sa aiba un curs normal. La banca, in Bucuresti, este abordat de un individ (Andi Vasluianu) care ii ofera un curs de schimb mai bun decat cel de pe piata. Schimbul se face rapid si individul dispare, iar Emil isi da seama ca a fost inselat. In schimbul banilor se trezeste cu un teanc de hartii fara valoare. Deznadajduit, isi pune sperante in justitie, dar aici primeste un raspuns care il distruge: fiindca a schimbat banii in mod ilegal, nu prea sunt sanse de recuperare a acestora. Povestea lui Emil poate fi povestea oricarui om aflat intr-o societate de tranzitie, in care democratia este prost inteleasa, iar banul este zeul suprem. Emil fuge pe o pista inchisa. Se trezeste incatusat in corpul unui om pe care nu-l recunoaste si de care se dezice. Ucide, insala, minte. Socanta este reactia fireasca a spectatorului care, desi este contrariat in fata personajului, nu poate sa-si spuna in gand decat: "Da. Este un ucigas, dar si eu as fi facut la fel.''

Adriana Vasiliu