DimpotrivA, integrarea Ucrainei in NATO ar avea consecinte strategice pe termen lung, punand capat oricaror sperante remanente ale Rusiei pentru formarea unei Uniuni Slave formata din Rusia, Belarus si Ucraina - un vis care inca mai persista in inimile multor rusi. De asemenea, ar avea implicatii importante pentru industria de aparare a Rusiei, mai ales pentru apararea areriana si productie de rachete. Pe scurt, sursa reala a anxietatii si angoasei strategice a Rusiei este viitoarea orientare politica a Ucrainei, precum si cea din domeniul securitatii. Rusia deTine numeroase mijloace de a presa Ucraina, pe langa folosirea fortei militare. Unul ar fi energia. Ucraina este foarte dependenta de energia ruseasca, in special de gaz. Rusia a utilizat chestiunea gazului drept instrument de politica externa. In prezent, Ucraina plateste 179 de dolari pentru mia de metri cubi pentru gazul din Rusia - de trei ori mai mult decat platea in 2004 - si au existat informatii conform carora Moscova ia in considerare dublarea pretului. Strategia pe termen lung a Rusiei este sa incerce sa castige controlul asupra conductelor de petrol ale Ucrainei, prin transferarea lor unui joint venture, asa cum a facut in Belarus, acest lucru permitandu-i sa controleze atat furnizarea cat si distributia gazului in Ucraina. Flota de la Marea Neagra este o alta potentiala sursa de tensiune. Printr-un acord semnat in 1997, Ucraina acorda Rusiei dreptul de a-si mentine flota la Sevastopol, in Crimeea, pana in 2017. Ucraina a presat Rusia pentru a incepe discutiile in vederea retragerii flotei. Dar Rusia se eschiveaza, sugerand ca Moscova ar putea incerca sa foloseasca prezenta flotei in Crimeea ca mijloc de presiune asupra Ucrainei. Crimeea insasi reprezinta un al treilea motiv de potential conflict. Crimeea este singura regiune din Ucraina unde etnicii rusi constituie o majoritate covarsitoare a populatiei (58%). Hrusciov a transferat peninsula Ucrainei in anul 1954, drept cadou pentru aniversarea a 300 de ani de la unificarea Ucrainei si a Rusiei. La acea vreme, gestul a fost mai mult unul simbolic, avand in vedere ca Ucraina facea parte din Uniunea Sovietica si putini isi imaginau o Ucraina independenta. Tacticile aplicate de Moscova in Abhazia si Osetia de Sud au constituit motiv de ingrijoare. Rusia a incurajat si a sprijinit miscarile separatiste in ambele regiuni, apoi a folosit tensiunile separatiste pentru a justifica trimiterea de forte de mentinere a pacii rusesti in regiuni. Mai mult, a acordat cetatenie rusa rezidentilor din Osetia de Sud si Abhazia. AliaTii occidentali au interese strategice puternice in a sprijini democratia ucraineana si integrarea euro-atlantica a Ucrainei. Dar acest parcurs trebuie urmat cu prudenta si cu mare grija. ASa cum s-a vazut din criza georgiana, exista limite in abilitatea de a influenta procesele de dezvoltare intr-o regiune in care Rusia are interese strategice si unde detine suprematia puterii militare. De aceea, Europa si Statele Unite trebuie sa fie foarte atente cand isi iau angajamente in privinta securitatii pe care nu sunt dispuse sau nu pot sa le duca la indeplinire. Asta nu InseamnA ca Ucraina nu ar putea sa devina vreodata membra a NATO. Usa NATO pentru aderarea Ucrainei ar trebui sa ramana deschisa. Dar cu Rusia aflata intr-o dispozitie sfidatoare si refuzand sa-si retraga complet trupele din Georgia, nu este momentul pentru accelerarea eforturilor de a aduce Ucraina in Alianta. Sa provoci un urs furios nu e tocmai o idee inteleapta. Intrebati-l pe Mihail Saaksivili. F. Stephen Larrabee s-a aflat in staff-ul Consiliului National de Securitate al Administratiei Carter

Stephen Larrabee