Desi drumul pana in capitala Chinei a fost de numai opt ore, iar dupa sosirea la Beijing, in numai trei ore, grosul delegatiei noastre prezente la cea de-a XXIX-a editie a JO 2008 a putut "sa puna capul pe perna", acomodarea cu clima de aici, dar si cu voluntarii, se dovedeste a fi destul de anevoioasa. Mai exact, primul impact cu centrul de comanda al sportului mondial a fost de-a dreptul socant. O caldura umeda, un aer aproape irespirabil si o pacla, datorata poluarii, care-ti obtura vederea de la circa 100 de metri. Ieri, de dimineata, lucrurile parca s-au mai schimbat, cel putin din acest punct de vedere: o ploicica tip stropitoare pulverizata a mai racorit ceva atmosfera. S-a adaugat si un fel de alizeu, iar norii au reusit sa puna o stavila mai sanatoasa razelor de soare. Pe care, de altfel, mai mult il intuiesti din cauza smogului. De ieri de dimineata fiecare reprezentant al Romaniei la Beijing a inceput sa-si faca munca specifica. Sportivii si antrenorii au luat un prim contact cu bazele de antrenament, dornici de o acomodare cat mai rapida, comandamentul COSR a inceput sa puna la punct pana la ultimul detaliu eventualele probleme privind cazarea, masa, transportul si accesul spre spatiile de pre�gatire, intr-o coordonare, sa-i zicem, macar normala cu gazdele, in timp ce media a luat startul in misunarea dupa informatii cat mai interesante pentru publicul de acasa. In acest sens, este de consemnat ca, aproape sigur dintr-o bulibaseala a fortelor de ordine, ceva cu care nu cred ca o sa ne mai intalnim mai tar�ziu, cand lucrurile se vor precipita din cauza apropierii debutului Jocurilor Olimpice, am reusit sa intram in "Cuibul de Pasare", adica stadionul care este deocamdata pregatit doar pentru repetitiile festivitatii de deschidere din data de 8 august. Fara posibilitatea vreunei fotografii, insa. Forfota in Beijing Mii de voluntari se afla in asteptare, taie frunza la caini, se aduna in cercuri si consuma pofticios masa care le este livrata in sistem caterring. Daca vrei sa obtii o informatie, mai bine o lasi balta! Limba engleza este ceva misterios in mare masura, iar cei care pot sa priceapa ceva, iti raspund cu un accent care face totul de neinteles. Toti sunt, insa, atat de binevoitori, sinceri, zambitori, dar cumva trebuie sa ridici un piculet tonul ca sa-i pui in miscare. Peste tot este o forfota continua. Se plan�teaza flori, se pun ghivece pe stative, se matura de zor, se uda fiecare bucatica. Constructiile din "Olympic Green" sunt cu adevarat impunatoare. Stadionul, "Cubul de apa", adica centrul acvatic, sala de scrima, sau "National Stadium indoor", locul unde gimnastica se va desfasura, sunt plasate relativ aproape unele de altele. In afara cladirilor impunatoare, ai la dispozitie niste spatii de circulatie atat de intinse, incat cu siguranta nu vor fi busculade atunci cand publicul spectator va lua cu asalt arenele. Revenind la media, ser�viciile de securitate sunt drastice, inclusiv la hotelurile acreditate. Cel putin la "Super 8", unde ma aflu impreuna cu alti doi colegi, am numarat de dimineata 12 persoane dotate cu manusi de un alb impecabil, care au stat cu ochii pe noi "ca pe butelie", dupa ce am fost controlati la piele, pana am fost condusi la autobuzul care ne-a transportat la MPC, adica Centrul Principal al Presei scrise, plasat langa IBC, cladirea rezervata audio-vizualului. Ne-am trezit dotati si cu umbrele, pentru ca incepuse ploaia. Daca te deplasezi spre arene sau MPC iesi pe o usa, daca iti iei lumea in cap spre oras, pe alta. Nu ai voie nici macar sa iei loc pe canapeaua din holul cu receptia, daca nu pleci la treaba. Nici sa iesi afara pe un fel de terasa, daca nu te urci in autobuzele oficiale. Taxiurile sunt la indemana oricui. Sunt ieftine, dar si peste tot. Daca te-ai intelege si cu soferul, altfel decat prin semne, totul ar fi minunat. Bulevardele cu acces la inelele olimpice sunt pazite strasnic, numai masinile oficiale pot patrunde, dar prin celelalte strazi te trezesti in aglomeratia din Bucuresti. Dar si cu claxoanele de rigoare. In rest, biciclete multe, miscare pietonala la greu, iar spre seara, apropo se intuneca inca de la ora 18, lumina este de-a dreptul intima. Adica, chioara. Cel putin in jurul locatiei noastre din nordul Beijingului, la zece minute de mers cu autobuzul la Inelul Verde.

Corespondenta de la trimisul nostru la JO de la Beijing, Cristina VLADU