Ioan GROSAN 

In ultimul timp - nu stiu ce m-a apucat: probabil varsta - calatoresc tot mai mult prin tara. Cu trenul. Cu minunatele noastre garnituri CFR, in privinta carora - aparent fara nici o legatura - imi permit sa citez o fraza din Nabokov (romanul "Pnin", Ed. Humanitas, 2006, director Gabriel Liiceanu): -Doua caracteristici intere�sante il distingeau pe Leonard Blorenge, seful catedrei de limba si literatura franceza: nu-i placea literatura si nu stia franceza". Cam asa si cu trenurile noastre: se scumpesc mereu si merg tot mai prost. Oriunde te-ai deplasa cu ele (spre Maramures, Suceava, Timisoara s.a.m.d.), vor fi mereu in intarziere. Explicatia mi-a dat-o Mariana G., excelenta proza�toare si eseista din Sighisoara (de unde, taras-grapis, pana-n Brasov, faci doua ore). Rezum: liniile CFR-ului se comporta precum anumite femei rele de musca: vara, la mari calduri, se dilata, iar iarna se con�tracta, asa incat trenurile noastre trebuie sa le-atace cu prudenta, ca intr-un lent si nesfarsit preludiu. Daca e sau nu asa, noi - vorba lui Minulescu - nu vom sti-o, poate, niciodata. Ce stim insa cu siguranta este ca simpaticul nostru ministru al Transporturilor, dl Ludovic Orban, ar trebui sa intreprinda ceva ca liniile astea rele de musca sa-si revina la normal. Mai ales ca-n aceasta actiune ar fi favorizat in mod substantial de incontestabila alura de play-boy a Domniei-Sale...