Ziua Logo
  Nr. 4269 de vineri, 27 iunie 2008 
 Cauta:  
  Detalii »
Dialoguri
Darascu venea sambata la corectura
-- Tinand in gura o pipa de care nu se despartea si vorbindu-ne indelung despre desen
Eu sper din tot sufletul ca arta (deci si sculptura) se va intoarce intr-o zi spre frumusetea corpului uman, poate intr-o altfel de viziune ca pana acum. Deocamdata, arta este in toata lumea la o mare rascruce si asta se vede si la noi. "Instalatii", cutii, carti, omul lipseste cu desavarsire - roti, obiecte tehnice de tot felul, cu ani in urma gropi (ca arta), s.a.m.d..
Florica Ioan, v-am vazut ultima expozitie de sculptura si desene la Galeria "Dialog" din incinta Primariei sectorului 2 in, octombrie-noiembrie 2005. Am scris o cronicheta in care mi-am aratat bucuria de-a va fi putut admira lucrarile. Ati fost studenta a doi mari artisti romani care au marcat o buna parte din secolul 20: Cornel Medrea si Nicolae Darascu. V-as ruga sa evocati acea perioada, atmosfera atelierelor, harul profesorilor...
Anul intai l-am facut cu profesorul Darascu, cel cu care am invatat si desenul in carbune. Eram multi, cam 200 de studenti si aveam ca modele celebrele gipsuri dupa sculptura elina. Darascu venea sambata la corectura, tinand in gura o pipa de care nu se despartea. Ne vorbea indelung despre desen, despre importanta stapanirii lui si despre faptul ca el se invata. Sublinia de asemenea importanta inclinatiilor naturale catre arta. Era firesc, binevoitor, nu ne certa, avea o caldura pe care ne-o transmitea si noua.
Vorbiti, va rog, si despre sculptorul Medrea!
Sculptorul Oscar Han fusese scos din invatamant si toti studentii trecusera la catedra lui Medrea, care-l avea ca asistent pe sculptorul Murnu. El ne invata lucruri ce tin de meserie: cum se face o armatura, cum trebuie pus pamantul, cum sa privim modelul, ce inseamna un volum, s.a.m.d.
Cum era ca profesor Medrea?
Foarte sever. La fiecare corectura strica ceea ce credeam noi ca e arta adevarata. Corectura se facea tot sambata, pentru ca ii era mai usor sa se ocupe de fiecare din cei opt studenti, in parte. Severitatea lui distrugea "frumusete" de lucrari. Se transforma complet in discutiile libere despre sculptura. (Am uitat sa spun ca, incepand din anul doi sculptura am facut-o la liceul Iulia Hasdeu). Medrea avea o voce groasa, placuta, vorbea rar, in cuvinte putine si aceste discutii nu semanau deloc cu relatia de atelier. De multe ori simteam emotia abia stapanita din glasul lui.
Inteleg ca a fost un profesor iubit de studenti.
Noi toti l-am iubit foarte mult pe profesorul Medrea. L-am iubit neconditionat. Au venit si anii urmatori de studentie presupun, cu noi profesori
Ceilalti ani de sculptura i-am facut cu Boris Caragea. Se facuse reforma invatamantului artistic. In 1951, la terminarea anilor de studiu, el a fost cel care ne-a indemnat sa facem cate o cerere catre Uniunea Artistilor Plastici, pentru a deveni membri stagiari. Am expus la expozitiile de stat si dupa 2 ani am devenit membri definitivi. Incepuse pentru fiecare din noi, lungul drum al artei.
Ciopleati lemnul, daltuiati marmura si, piatra, turnati in bronz, alaturi de sculptorii barbati. V-ati simtit vreodata discriminata?
Cu toata aceasta discriminare care inca exista, pe care eu o consider prejudecata, dragostea de cunoastere, dorinta de afirmare, inclinatiile native, fac din femei artisti la fel de valorosi ca si barbatii. In anul 1945, cand am intrat la facultate, menirea femeii era maritisul si procreatia. Razboiul adusese, in pofida urgiei pe care-o sadise, si un mare progres: a micsorat aria prejudecatilor fata de femei. Tot mai multe au dorit sa faca sculptura. Sculptura nu inseamna neaparat muschi foarte puternici si forta.
Nu ati obosit niciodata sa modelati materia asta dura? Nu v-a fost teama ca n-o s-o puteti supune?
Deloc. Si am cioplit primii 20 de ani din viata, pentru ca mi-a placut, iar modelajul este pentru mine fascinant si plin de farmec..
N-ar fi rau sa se scrie o istorie detaliata a tuturor sculptoritelor romance. S-ar vedea cat de bine si-au insusit aceasta zona a artelor vizuale, cat har au avut si cat de inspirat au amprentat sculptura secolului 20.
Fara sa fiu feminista, spun ca ele pot sa se sacrifice pentru ceea ce fac si iubesc. Asa se face ca sculptura romaneasca are multe nume extraordinare. Si daca ele isi pastreaza si calitatile feminine cand creeaza, sculptura are un plus de frumusete si de farmec.
S-a spus despre sculptura dumneavoastra ca pastreaza lectia brancusiana. Ce v-a transmis ea atat de puternic?
Brancusi a fost un geniu, a avut o vie inteligenta, pe care a pus-o in primul rand in slujba sculpturii populare romanesti, in lemn si a mitologiei acestuia: "Sburatoare, cum alta nu mai este in toata lumea, frumoasa ca soarele, avand pe aripi numai fire de beteala"... Brancusi spunea ca vrea sa exprime insusirile pasarii si zborul, elanul ei. A fost unic. Un perfectionist de geniu. A deschis drumul artei moderne, demonstrand ca se poate face sculptura altfel ca pana la el.
Sunteti fascinata de corpul uman, el este cel care v-a inspirat sculptura. L-ati memorat atat de bine, incat, de la terminarea scolii, nu ati mai simtit nevoia sa aveti in fata ochilor modele, atunci cand schitati lucrarile.
Da, iubesc corpul uman si mai ales realitatea lui de care sunt foarte atasata. Consider ca este cea mai perfecta creatie a acestei lumi.. Iubesc si arta abstracta in care imaginatia are un drum spectaculos, dar de cate ori am facut asemenea arta, am considerat-o un exercitiu plastic. Intotdeauna m-am intors la corpul uman asa cum il vad eu, indiferent de viitorul artei, indiferent de ce gandesc altii si de felul in care-si privesc propria arta.
Se afla arta la o mare rascruce? Ar trebui sa-si intoarca privirea si spre trecut cu mai multa insistenta?
E greu sa ma pronunt, dar eu sper din tot sufletul ca arta (deci si sculptura) se va intoarce intr-o zi spre frumusetea corpului uman, poate intr-o altfel de viziune ca pana acum. Deocamdata, arta este in toata lumea la o mare rascruce si asta se vede si la noi. "Instalatii", cutii, carti, omul lipseste cu desavarsire - roti, obiecte tehnice de tot felul, cu ani in urma gropi (ca arta), s.a.m.d..
Omul modern si-a pierdut puterea de-a se mai privi si atunci se agata cu disperare de tot ce il inconjoara.
Natura a fost distrusa, de asemenea sufletul omului, conteaza socul cu orice pret, alienarea este la moda.
Cum priviti arta religioasa?
Este un subiect departe de preocuparile mele, dar interesant pentru cine il practica. Traim o perioada speciala: instabilitate si mefienta. Totul se rasfrange si in arta. Sper, repet, ca arta sa se intoarca spre frumusetea umana a acestui secol.
Omul nu mai este acelasi ca in epocile trecute.
Omul este altfel ca in "Renastere", desi fizic este la fel. Eu cred ca marea arta a lumii trebuie sa aiba fiinta umana in centrul ei, indiferent de epoca. Schimbarile fundamentale de gandire se rasfrang si in arta. Artistul a gasit intotdeauna mijloacele de a ilustra schimbarile.
Arta are ciclic nevoie de confirmare iesind in lume, confruntandu-se cu publicul. Inchisa intre peretii atelierului, isi pierde din importanta ei functie. De ce ati expus atat de rar? Cum ati rezistat tentatiei de-a vedea reactii, de-a fi la urma-urmei admirata? Ce este de fapt pentru sculptorita Florica Ioan o expozitie?
Expozitia personala este o manifestare curenta a fiecarui artist, dar sculptorul este silit sa iasa mai putin in lume, fiindca etapele prin care trece pana la "finit" cer mult timp de lucru. Am deschis sase expozitii personale in care m-am confruntat cu publicul si cu specialistii, dar eu nu cred ca expozitia personala te face mai mare sau dimpotriva, mai netalentat. Pe de alta parte, recunosc ca o expozitie buna reprezinta un act de cultura si acesta este rostul artei. Ganditi-va ca am da viata copiilor si i-am tine inchisi. Chiar daca nu sunt perfecti, frumosi si hiperinteligenti au dreptul la aceasta "iesire in lume". Sunt creatia noastra.
Expozitiile mele personale au fost bune si confruntarea cu publicul sau cu cativa cunoscatori de arta a fost in favoarea mea. Recunosc, insa, ca cel mai mult imi place munca in atelier, unde ma simt cel mai bine.
Nu degeaba Ruxandra Garofeanu a vorbit despre atelierul dumneavoastra ca despre "o padure de sculpturi". Va doresc viata lunga si noi "paduri" de sculpturi.
Iolanda Malamen (2006) 
 Afisari: 137  |  Tiparire pagina  |  Tiparire articol (optimizat)  |  Trimitere pe e-mail 
 Comentarii: 1 Afiseaza toate comentariile  
instabilitate si mefienta   de HERUT
A r h i v a
 Top afisari / comentarii 
 Avertismentul duhovnicului (4320 afisari)
 Vadim fortat sa demisioneze (3110 afisari)
 Cazul Nastase scandalizeaza UE (2680 afisari)
 Enigma Orban (2236 afisari)
 Incident de securitate la CSAT (1353 afisari)
 Majoretele sexy ale rusilor (2360 afisari)
 Gheata de la Polul Nord este pe cale sa dispara in intregime anul acesta (1975 afisari)
 Pictorial incendiar cu bomba sexy Pamela Anderson (1803 afisari)
 Furtuna la Volkswagen: 30.000 de masini au fost avariate in parcare (1589 afisari)
 Voronin s-a facut de ras (1488 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2008 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.02194 sec.