Academia franceza, destul de veche, a contribuit mult la fixarea si statornicirea limbii literare. Isi permite cineva in Franta sa aiba o opinie proprie asupra formei unui cuvant sau unei forme gramaticale? Nu. La noi avem numeroase particularitati provinciale, care nu impiedica usoara intelegere, si dialectele care au mai mari deosebiri gramaticale si lexicale, care le fac neintelese, asa ca limba literara a trebuit sa se fereasca de toate aceste particularitati, adoptand o limba cat se poate mai comuna. Aceasta preocupare se datoreste tipariturilor bisericesti din Moldova si Muntenia, care cautau o limba comuna, deoarece cartile tiparite trebuiau a fi cumparate de toate bisericile romanesti, din toate provinciile. Din ele au luat model cronicarii veacului al 17-lea si cel urmator, iar acestia au servit de model, in parte, literatilor dela inceputul veacului al 19-lea cu inlaturarea strainismelor, care erau neelogioase pe acel timp adica elemente turcesti, grecesti si slavonesti. ZIUA, 25 iunie 1940

carmen GHERGHEI