"UrmAriTi, compromiteTi, anihilati-i!". Asa ar suna, pe scurt, directiva numarul unu a Securitatii in privinta elitei romanesti stabilite in strainatate, mai ales dupa inceputul comunizarii tarii, cu deosebire in anii urmatori abolirii monarhiei, interzicerii partidelor istorice si desfiintarii oricaror drepturi si libertati democratice. Cei ce n-au reusit sau n-au vrut sa plece - de la fruntasi ai vietii politice, diplomati, militari, oameni de stiinta si cultura, medici, juristi la simplii muritori neimpacati cu noul regim dictatorial - au infundat puscariile, ca dusmani ai poporului. O parte dintre supravietuitorii acestui gulag, numiti la vremea respectiva detinuti politici, eliberati/gratiati in 1964, a reusit, intr-un fel sau altul, sa ajunga in Occident, marind exilul la dimenisiuni de neconceput pentru regimul dejist-ceausist. Si au intrat pe fir organele Securitatii, cu scopul contracararii actiunii cercurilor anticomuniste, organizate in comitete, asociatii, ligi ale elitei, care editau numeroase publicatii si devenisera principali colaboratori si redactori ai posturilor de radio BBC, Europa Libera, Vocea Americii si Deutsche Welle. In mare, acesta a fost subiectul intalnirii de joia trecuta, de la Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc, prilejuita de lansarea volumului Personalitati ale exilului romanesc in arhivele Securitatii (editie ingrijita de dr. Dumitru Dobre, Iulia Huiu si Veronica Nanu, aparuta la Editura Corint). Din multitudinea "fiselor" celor etichetati drept "tradatori de tara", "reactionari" sau "banditi" s-au ales doar 45, considerate reprezentative si avand suficiente date furnizate de CNSAS, in perioada cercetarii. Asta inseamna ca lista ramane deschisa, deoarece in cursa de urmarire a fugarilor au fost puse la dispozitie imense sume de bani si un numar sporit de operatori si informatori, cu pregatiri speciale, trimisi in strainatate "in interes de serviciu". De-a lungul anilor, au fost infiltrati numerosi agenti, in civil sau sutana (!), pentru a dezbina comunitatile noastre, mai ales din SUA, Franta si Germania, si a-i compromite pe reprezentantii acestora. Mana lunga a Securitatii nu s-a marginit la amenintari fatise, la timorarea familiilor ramase in tara si la inventarea unor biografii ale exilatilor romani menite sa le diminueze influenta in fata autoritatilor locale. Nu au fost omise nici situatiile limita, ordonandu-se anihilarea unor "voci", precum a Monicai Lovinescu, a redactorilor de la Europa Libera si chiar a lui Ioan Petru Culianu! Unele au reusit, altele nu, dar sange a curs si numeroase decese au ramas neelucidate pana azi... Din multitudinea de note informative sau de relatii intocmite de opresori, unele foarte exacte, altele de tot hazul, redau aici doar pe cea referitoare la Emil Hurezeanu, care ar fi trimis un martisor, de 1 martie 1984, unei foste colege de liceu, care martisor, conform informatorului "Tor", ar avea o simbolistica aparte. Drept urmare, ofiterul care a intocmit "nota" propune verificarea tinerei din Medias, chiar recrutarea ei, apoi trimiterea datelor respective la grupa "Eterul" din Bucuresti, sugerand ca numitul "sa fie compromis si discreditat", "ca ar fi ofiter de securitate trimis cu sarcini in exterior". Marsavie mai mare nu se putea. Ba da! Asta era menirea institutiei multilateral dezvoltate... P.S. "Conflictul" Exil-Securitate, datand de cateva decenii, este mult mai prezent in diversele dezbateri publice si in editarea unor publicatii ale INMER, care-si propune sa puna in lumina atat rolul nefast al oamenilor trimisi sa anihileze elita romaneasca din strainatate, cat si rolul jucat de personalitatile noastre in a dezvalui lumii democrate starea deplorabila a majoritatii populatiei Republicii Socialiste Romania.

Valentin Hossu-Longin