Tesu SOLOMOVICI 

Doua fotografii au stat zile in sir in atentia analistilor politici internationali: presedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad la baza nucleara de la Natanz, facand cunoscuta lumii punerea in functiune a 6000 de noi centrifuge destinate producerii uraniului imbogatit, si generalul (in rezerva) Beniamin Ben Eliezer, ministrul Infrastructurii israeliene, amenintand natiunea iraniana cu aneantizarea sa. Generalul justifica vorbele sale nesabuite prin faptul ca s-a saturat de amenintarile lui Ahmadinejad cu stergerea Israelului de pe harta lumii. Vorbele acestea sunt extrem de periculoase, amenintarile au intotdeauna dinamica lor, in special in Orientul Mijlociu. Nu e pentru nimeni un secret, Cursa atomica in care s-a angajat Iranul a devenit secretul lui Polichinelle. In 2002, cand s-a dovedit ca "Proiectul atomic iranian" urmareste producerea unei bombe atomice, ONU a votat aplicarea unor sanctiuni economice impotriva Iranului. Ceea ce nu a potolit zelul nuclear al lui Ahmadinejad. Iranienii au reusit de-a lungul ultimilor ani sa-i insele adesea pe specialistii internationali nucleari. Ulterior, toate certificatele internationalele conform carora prima bomba atomica iraniana va fi gata abia peste un deceniu, s-au dovedit false. Cercetarea stiintifica si industria iraniana au devansat substantial previziunile si o vreme nu a putut fi decodificata cauza acestui "miracol nuclear". Pana ce a devenit evident ca specialisti straini, cum ar fi, de pilda, savantul atomist Abd El-Kader Khan, (supranumit "parintele bombei atomice pakistaneze"), sau chiar un stat nuclear impulsioneaza in mod consistent, in secret, straduintele nucleare iraniene. In mediile specializate circula si varianta unui targ apocaliptic: nord-coreenii au vandut Iranului partile componente ale unei bombe atomice, care urmeaza sa fie asamblate de specialistii iranieni. Pentru Israel, vestea aceasta este cum nu se poate mai grava, pentru ca un Iran inarmat cu bombe atomice ameninta insasi existenta poporului israelian. Raportate la o bomba nucleara, miile de rachete Hezbollah, din sudul Libanului, si din Siria, sunt jucarii de copii. Generalul Meir Dagan, seful Mossadului, a alarmat Executivul israelian inca din vara anului 2007, despre existenta in sud-vestul Siriei si la 230 km de Teheran, a unor constructii suspecte, mult asemanatoare bazelor nucleare din Coreea de Nord si Iran. La inceputul lui septembrie 2007, o unitate israeliana a fost parasutata la fata locului, au fost facute fotografii si au fost culese mostre de pamant. Care, analizate in laboratoare, s-au dovedit a fi radioactive. Nu mai exista nici o indoiala ca in acel loc se desfasoara activitati nucleare militare. La 7 septembrie 2007, o escadrila de sapte avioane "F-16" au zburat peste Marea Mediterana, au survolat spatiul aerian turc si au sters de pe fata pamantului baza nucleara siriana, construita de nord-coreeni. Faptul ca mass-media israeliana n-a suflat nici o vorba, ca Bashar Assad, presedintele Siriei, nu s-a adresat ONU, iar protestele Turciei au fost minore dovedeste ca nimeni nu a avut vreun interes sa faca din distrugerea bazei nucleare construite de nord-coreeni, pe raul Efrat, in sud-vestul Siriei, un "casus belli". Orice tapaj mediatic l-ar fi pus pe presedintele sirian intr-o postura incomoda, si l-ar fi silit sa reactioneze, eventual militar, la atacul israelian. Asa ca sirienii au preferat "amortizarea" cazului, renuntand, deocamdata, la optiunea nucleara. Analistii militari considera atacul israelian de pe Efratul sirian drept un avertisment adresat Iranului. Mesajul este cat se poate de clar: Israelul nu va permite niciodata aparitia unei noi puteri nucleare in aceasta zona a lumii. Grav este ca guvernantii de la Teheran nu pricep ca numaratoarea inversa a inceput.