Eu nu sunt un marginalizat al Ministerului Culturii: mi-au organizat expozitie la Sala Ronda, mi-au achizitionat lucrari, cand am nevoie de o masina sa transport lucrari mi-o da, cand am nevoie de oameni sa panotez, imi da. Ii raman indatorat pe viata. Mi-au transportat lucrarile la un centru cultural, deci pe mine personal m-au ajutat foarte mult. Au fost persoane cum e Simona Tanasescu sau cum e Mihai Oroveanu care mi-au dat tot concursul. E drept ca lucrarile au ajuns de fiecare data acolo in strainatate dar fara artist. Este un minus despre care n-am aflat niciodata cine-i raspunzator. Mircea Muntenescu, esti un artist ajuns la o maturitate confortabila, un artist neconcesiv, care si-a construit propria lume de imagini, inconfundabila. Nu te mai intreb despre debut si alte asemenea melancolii, te intreb in schimb cu ce artist roman stii ca ai puncte comune? Pentru mine intrebarea ta deschide o rana adanca: ma gandesc la Octav Grigorescu, artist cu care consider ca am multe puncte comune. Si de a carui opera nu se prea mai stie nimic. 2-3 desene nu pot da masura valorii lui creatoare. Visez la un album Octav Grigorescu care ar umple putin golul lasat de disparitia timpurie a acestui mare artist roman. Uite, ma gandesc totusi ca nu se poate sa nu vorbesti despre debutul tau... A fost un debut cu doua taisuri si am sa ma explic. El s-a petrecut in cladirea Uniunii vechi, intr-una din salile ei. Expozitia se numea "Arta si natura". Aveam 25 de ani si expuneam cu Sorin Dumitrescu, Florin Ciubotaru, Teodor Moraru, Serban Gabrea, Marin Gherasim. Am vazut expozitia la vremea respectiva si pot spune si astazi, dupa atatia ani, ca mi s-a parut una de exceptie. Imi face placere sa aud asta. Celalalt ,,tais" este ca a trebuit sa duc povara acestei performante, pentru ca era, cu adevarat, o performanta. A trebuit sa fiu foarte atent la ceea ce fac. Ai expus insa rar si n-ai bifat prea multe galerii... Am avut numai trei expozitii personale: La Timisoara in '89, in '94 la Galeria Catacomba si in 2001 la Sala Ronda a MNAC. In schimb, ai participat la multe expozitii colective. M-am straduit sa particip in limita unor cerinte, nu am avut efuziuni si prezente continui. In general, nu sunt interesat de aceste expozitii colective, si sunt chiar fericit cand nu sunt invitat sa expun la ele. Ai ilustrat in schimb carti si ai facut zeci si zeci de coperte de carte. A fost o greseala a vietii mele. Multi artisti au facut asta. Gandeste-te numai la regretatul Ion State. Singurul lucru grav a fost ca ai facut pauze mari in ce priveste arta ta. Cu toate ca am invatat multe de la Ion State, la terminarea facultatii relatiile noastre erau foarte clare: ma despart de grafica aplicata, ma apropii de artisti precum Serban Gabrea, el fiind pentru mine atunci un fel de performer al artelor vizuale romanesti si dadea doua ,,tururi de stadioane" plutonului de artisti din UAP. A fost un mutant al perioadei respective. A innoit limbajul plastic. Din pacate, el este dupa parerea mea voit uitat, chiar daca nu se mai afla in tara de atatia ani. Oricum, daca ar reveni in tara definitiv, l-as primi cu tot respectul si buna-cuviinta cu care trebuie sa fie primit un mare artist. Intr-un fel, faci parte dintr-o promotie norocoasa: ai avut profesori de la care ai putut invata. Ce-ai facut cu norocul asta mai departe? In general, mi-am batut joc de el, adica nu am avut o viata fireasca,(probabil ca nu au avut foarte multi artisti), nu am stiut sa stau mai mult in atelier. Incerc acum, la varsta asta, sa ma inchid cat pot de bine in atmosfera atelierului pentru a recupera. Nu sunt artistul care are viata de atelier, cum avea de exemplu maestrul Vasile Kazar care desena in atelierul propriu cu o pofta zilnica de imagine. Prefer sa ma gandesc la un Bary Flenegan, artistul britanic care, am inteles, nici nu are un atelier fix. Ce poti spune despre contextul expozitional actual? Aici lucrurile stau foarte simplu. Si trebuie dat un exemplu, evident nu din tara noastra: omul de cultura Georges Pompidou, care a fost si prim-ministru si sef de stat. In momentul acela, Franta artistica era cumva cu stacheta coborata, Parisul insemna o apa: Sena, care trecea printre case. Creandu-se Centrul "Georges Pompidou, adica "Beaubourg-ul", el a facut sa renasca Franta culturala. E clar ca francezii nu au pictat neaparat mai bine, dar au avut contextul. Se pare ca acest Centru este o pasare rara chiar si in Apus. Sa vorbim si despre Romania. La noi problema este clara: auzim numai discutii despre "timbru", "TVA", "barilul de petrol" s.a.m.d. S-au facut eforturi, cum ar fi efortul " Fundatiei Meta", care e din ce in ce mai slab, sunt insa cateva galerii de arta particulare: "Galeria Posibila", "Hart", unele cu circuit inchis. Sa credem in ele, dar singura galerie credibila si cu un statut foarte clar a fost "Catacomba" a lui Sorin Dumitrescu. Dar Galeriile UAP? UAP este un cal mort inca neingropat. In opinia ta, cei 16 ani scursi au adus si plusuri si minusuri. De aceea, nu mai exista dorinta de-a expune des, de a fi prezent tot timpul in galerii. Un raspuns este ca avem cu totii acel pasaport, dar el a devenit carte in biblioteca. A ramas pasaportul economic, care este o piedica imensa. Dorinta vesnica de la Nicolae Grigorescu incoace este, cum spuneam mai devreme, de sincronizare a artistului roman cu Occidentul. Uneori, e penibila si ma dau pe mine de exemplu. Daca ar fi sa treci in revista arta europeana, ce se intampla la noi, isi gaseste loc acolo? Se fac incercari, dar faptul ca nu esti prezent la fata locului, este o mare problema. Asta si in contexul in care noi vrem sa fim "baietii buni" care primesc note de la Harald Zemman ca sa participam si noi la procesul de globalizare. Daca avem sanse? Avem, sa fim un elev bun spre mai spre mediocru. Nu se stie de fapt daca arta din Europa este pe drumul cel bun in ideea ca trebuie sa ne comportam ca in celelalte domenii si sa dorim integrarea. Asta se va face orisicum! Au adesea o informatie pripita si neasimilata cum trebuie. Probabil si goana dupa bani e o problema. Tot de la Ion State cunosc definitia: "un pedagog bun este cel ai carui elevi devin cineva in cariera lor. De aceea mi-am si propus sa renunt la grafica publicitara. De fapt sa pot sa-mi permit sa renunt la ea. Ce bucurii ai in viata ta de artist? O, cand imi intra in atelier prietenul pictor si etnolog Adrian Sustea, sunt foarte bucuros. Cam atat pot spune pe moment. De altfel, cum bine stii, el este un artist exceptional. Subscriu punct cu punct la asertiunea ta. Mircea Muntenescu, as mai vrea sa spui cum este viata in artele vizuale romanesti. Eu spun ca voi scriitorii, cel putin vazut dinafara, aveti o lume a voastra. Noi nu avem. Si de aceea multi dintre noi acceptam, ba mai mult provocam intalnirile repetate si prieteniile cu voi. Este normal, cuvantul pare cel mai la indemana si mai colocvial ca imaginea. As vrea sa vorbesti despre grafica aplicata si despre zona din artele vizuale, numita design-grafica, zona ce are de-a lungul unei lungi istorii a artei atatia reprezentanti de valoare. Punctul de reper il gasim in grafica din Apus, Statele Unite, Germania, Franta, dar si Polonia si Cehia. In anii '70, s-a incercat la noi o sincronizare cu ce se intampla "dincolo", concretizata prin "atitudinea Ion State". Din pacate, mai ales dupa '89 nu a mai ramas din acel design-grafica ce fusese un bun cucerit, s-a ales praful, in ciuda unor tehnologii ultraperformante. Un designer roman nu ar trebui sa aiba "curajul" sa se aventureze azi, in Apus. Dar gravura, atat de apreciata candva? Gravura nu mai are rolul ei de mediatizare, e privita mai mult ca o tehnica sau ca avand rolul unei picturi. Ne gandim ca un segment imens din opera lui Picasso inseamna desene, gravuri. De ce nu mai exista azi nici cultul desenului? A fost un semnal pozitiv, pe la inceputul anilor '70, faceam si eu parte din "echipa" aceea cu desenatori de "vanaa", si chiar eram catalogati drept "nebunii dupa desen". Astazi, el s-a stins, prin lipsa lui de mesaj si din cauza unei intelegeri gresite a naturii sau a studiului naturii., intr-un cuvant prin lipsa lui de substanta. Desenul nu este o proba a acestei "substante"? Rembrandt si Willem de Kooning au fost nu atat mari pictori, cat mari desenatori. Uneori si pe mine ma incanta mai mult desenul. Este desenul oarecum o etapa pregatitoare? Nu consider desenul o etapa pregatitoare. Un mare desenator este si un mare artist, altfel, spun eu, nu se poate. si asta nu in opera lui grafica. Eu vad desen in pictura lui Baba si in cea a elevilor lui. Desenul nu e neaparat o tehnica, eu pot vedea desenul in orice alta tehnica. Desenele tale par extrem de spontane... Eu sunt considerat un artist abil, unul caruia ii iese totul. Dar la asta am ajuns cu multa munca. Chiar si acuma desnele mele par foarte spontane, dar sunt cu multe reveniri si multa munca. Uneori trec luni intregi pana le termin. Desenul se cultiva toata viata prin cele doua atitudini capitale: studiul muzeelor si studiul naturii. In desen nu poti minti, nu poti substitui. Desenul e un gest foarte sincer, pe care nu-l poti retusa ca la chirurg. Mai este si un act de curaj.

Iolanda MALAMEN