Este bine stiut ca Regina Elisabeta a Romaniei a fost o mare iubitoare si sustinatoare a artei, insa despre relatiile ei directe cu artistii exista inca destule necunoscute. De pilda, corespondenta inedita a lui Carmen Sylva cu Emile Gall�. Istoricul Gabriel Badea-Paun, autorul biografiei Reginei ("Uimitoarea Regina Elisabeta a Romaniei", Humanitas) - carte in a carei a doua editie se regaseste si acest schimb de epistole -, isi exprima speranta "ca publicarea acestei corespondente inedite intre Regina Elisabeta, Elena Bibescu si Emile Gall� va permite in viitor identificarea acestor opere, in prezent nelocalizate, dar ca totodata va permite intelegerea difuzarii operelor lui Gall� in Romania". "(...) Regina Elisabeta incepe la mijlocul anilor 1890, fara indoiala sub influenta bunei sale prietene Elena Bibescu (1854-1902), sa se intereseze de una dintre miscarile artistice franceze cele mai novatoare ale momentului, cea creata in jurul Scolii de sticlarie artistica de la Nancy, si in special a atelierului lui Emile Gall� (1846-1904). (...) La jumatatea lui iunie 1898, Elena Bibescu, admiratoare a deja celebrului sticlar nansean Emile Gall� decide sa ofere un vas de cristal Elisabetei. Nu se stie cu precizie daca acest prim cadou era Cupa de miere, din care Elena Bibescu poseda deja doua exemplare, fara indoiala vasul existent in prezent in colectiile Muzeului National de Arta si care poarta inscriptia: <<Les t�n�bres de la douleur engendrent la lumi�re de la r�signation. E.>>, insa se declara decisa ca regina <<trebuie>> sa-l cunoasca pe sticlar. Intr-o scrisoare adresata mesterului sticlar si datata din 9 iunie 1898 ea pune bazele unui <<complot>> pentru a ii prezenta si comanda in acelasi timp o vaza inititulata <<Floarea Reginei, nourul si ghetarul>> sau <<Edelweiss>>. Acest vas poarta o inscriptie inspirata de Carmen Sylva: <<Gandurile sunt insemnate pentru tacerea care le face>>. La primirea vasului Regina scrie entuziasmata intr-o telegrama lui Gall�: <<Poemul e cizelat, gandul ce l-a insotit e pur, impietrit in sticla, unica materie, unica culoare>>! C�teva zile mai tarziu trimite o lunga scrisoare lui Gall� in care a pus un buchet de edelweiss. (...) "Acest vas purtand marca florii zapezii, ce se iteste catre soare (...) mi-a parvenit in timpul unui quator de Beethoven (...) Va multumesc din toata inima>>". Gall� si Carmen Sylva nu s-au intalnit niciodata, desi regina l-a invitat in mai multe randuri sa vina in Romania. "In scrisoarea din 14 februarie 1899, Carmen Sylva ii scria: <<Admirabilul Dumneavoastra cadou mi-a produs una dintre acele bucuri rare si adanci, care va umplu sufletul de recunostinta si frumusete... Nu voi putea sa va multumesc niciodata indeajuns! Vazele sunt minunate! Cum intelegeti natura! Cum ea a devenit prietena voastra apropiata! (...) Vasa Edelweiss se detaseaza ca un ghetar pe un magnific tablou reprezentand Canal Grande si aceasta imagine ma inspira adresea cand imi caut o noua idee (...) Ce fericire de a se scrie de la un suflet la altul, fara piedici, fara distanta, fara ca neintelegeri sa se poate ivi! Ce fericire de a fi inteles si de a intelege>>! (...) In raspunsul pe care i-l trimite Gall�, (...) artistul ii multumeste incantat <<de randurile ce le-a primit>>, si continua, rara exceptie!, a expune Reginei conceptia sa despre arta: <<Cred ca e de datoria mea de a inspira consolatorilor si tovarasilor nostri de drum, mobilelor si obiectelor noastre de pret, notiuni mai insemnate ca cele de culoare sau linie. Am invocat pentru aceasta ajutorul poetilor, am cizelat textele lor, inspiratia profunda si morala ce mi-au adus. Am gasit deci normal sa infloresc floarea Voastra in cristal>>. (...) Aceasta prima comanda va fi urmata de alte comenzi adresate de Regina, prin intermediul aceleiasi Elena Bibescu". (L.D.)