Ziua Logo
  Nr. 4203 de luni, 7 aprilie 2008 
 Cauta:  
  Detalii »
Literatura
Attila Bartis
Plimbarea
Attila Bartis s-a nascut la Targu Mures, in 1968. In 1984, a parasit Romania, impreuna cu familia si s-a mutat in Ungaria. Este acum unul dintre cei mai cunoscuti si apreciati scriitori maghiari, proza sa fiind tradusa in zeci de limbi, pe toate continentele.
Isi imparte timpul intre Budapesta si Lazarea, o mica localitate langa Gheorghieni, judetul Harghita (dar deocamdata e bursier DAAD la Berlin). Dupa ce, anul trecut, romanul "Tihna", publicat de editura Paralela 45 in traducerea Anamariei Pop, a avut un succes enorm printre cititorii romani, la Polirom va aparea in aceasta primavara cartea sa de debut, "Plimbarea" (traducere de Marius Tabacu), o poveste impecabil scrisa despre un copil abandonat al revolutiei, un orfan al Estului la intersectia marilor conflicte ideologice.
Odata cu "Plimbarea", din care publicam acum un fragment, ziarul ZIUA le ofera pentru intaia oara cititorilor sai lectura unui text literar, o avanpremiera a unui roman pe care, peste nici o luna, il vor putea gasi in librarii. (I.POPOVICI)
- Daca nu ai bani, comoara mea, asta complica situatia. Dar ar mai fi o solutie. Mama ta ti-a povestit despre balaurul cu sapte capete?
- Nu mi-a povestit - i-am raspuns eu. In general, nu.
- Pai ea nu a avut sapte amanti?
- Nu stiu. N-am vorbit cu ea. Dar poate ca a avut - am adaugat eu degraba.
- Doamne Dumnezeule! Atunci sigur a murit, saraca de ea. Vai, ce mame sirete sunt pe lumea asta. Mai e cate una care se apuca sa moara, inainte sa fi povestit ceva bun. Apoi copiii n-au decat sa se dumireasca singuri. Sa aiba experiente de capul lor. Nu-i bai. Asa cum te vad, comoara mea, sigur a avut sapte amanti. Si nici n-am exagerat cu asta. Poti sa ai incredere in mine.
Rujul ii insangera colturile buzelor. Cum statea in colivia ei, in dosul sticlei, nu mi-era teama de ea. Imi trezea doar mila.
- Bine, atunci imagineaza-ti ca eu sunt mama ta.
- Nu pot.
- Numai un pic, bine?! a tipat ea brusc.
- Imi imaginez.
- Nu asa! Cu "m" mare, cum zice poetul: Mama.
- Bine, imi imaginez, cu "m" mare - i-am spus eu, iar intre timp plangeam, dar in sinea mea, sa nu se vada. Lacrimile mi se adunau in stomac.
- Asa, asa! Si acum o sa-ti spun povestea. Sufletel. A fost odata ca niciodata, cum ca mama a avut sapte amanti.
Acuma chiar ca mi-era frica. Nu stiam ce vrea.
- Numai ca mama nu stia nimic despre asta, dar chiar nimic! a tipat ea. Caci de zece ani, de cand a murit Balint, n-am vazut de fapt nici un barbat. Numai acarul, conductorul si brigada pentru Stralucirea sinelor, de departe, cum curatau zapada sau buruienile, in functie de anotimp. Eu eram deja pe cale sa verific daca e adevarata teoria aceea nenorocita despre putrefactie, ca daca nu, mai bine sap trei metri dupa el si-l iau acasa, ca sa-l spal cu apa calduta de pamant si de rame. Pentru ca lui numai aia ii placea. Nu suporta, saracul de el, apa calda. Apoi tot s-ar fi intamplat ceva. Intelegi?
Afara ceata deja se risipea. Sinele straluceau, la fel si acoperisul umed de tabla al magaziei, caci se luminase de ziua. Ce frumos lucreaza brigada, mi-am spus in sinea mea.
- Da, comoara mea, eram gata s-o fac, dar, intr-o buna zi, domnul Ulrich si-a lasat privirea peste mine. Asa cum o priveste maiorul pe Eliz pe coperta Diminetilor la Mallorca, cu toate ca Mallorca e departe. M-am uitat pe harta. Si atunci, nici nu stiu cum s-a intamplat, pentru ca eu dau intotdeauna restul exact, mamica a dat mai mult inapoi. Dupa cum a reiesit ulterior, pret de trei bilete mai mult. I-am rasplatit privirea cu varf si indesat.
*
Dar domnul Urlich n-a plecat in ziua aceea, ci, cand sa inchid casa, s-a postat din nou aici, in fata geamului, mi-a inapoiat frumos banii intr-un plic, apoi m-a intrebat care sunt florile mele preferate. La care eu i-am spus ca liliacul, fiindca altceva nu mi-a trecut prin minte. Atunci el si-a bagat mana in buzunarul interior de la veston si a scos un buchet parfumat de liliac. Dar mi l-a cerut imediat inapoi si mi-a spus sa aleg acum altceva. La care eu mi-am amintit de margarete, chit ca nu-mi prea placeau, iar el a scos tot de acolo un fir de margareta. "O, dumneavoastra sunteti florar?" - l-am intrebat eu emotionata. "Nu. Scamator" - mi-a spus el. "Si daca v-as cere orhidee?" "Cu ele mai trebuie sa exersez." "Asta inseamna ca liliacul si margareta nici nu erau adevarate?" - l-am mai intrebat, deja disperata, pentru ca ma si vedeam sapand dupa Balint si spalandu-l de rame. "Acelea nu, dar trandafirul acesta e adevarat si va apartine."
Apoi a calculat in patruzeci de secunde rulajul din ziua respectiva, dar a fost tare nemultumit de sine. Pentru ca era un truc vechi al lui, dupa cum a spus, dar si-a iesit din mana, cu nici patru ani in urma calculase in trei minute si saptesprezece secunde rulajul celui mai mare magazin din capitala, de fata cu publicul si un notar. S-a dat si la jurnalele de la cinematograf.
In ziua aceea am mai mancat cate trei cremsnituri fiecare si mi-a multumit pentru increderea acordata. Pentru ca nu l-am umilit calculand casa inca o data, dar mi-a spus sa fiu linistita, fiindca a fost atent. Patruzeci de secunde e mult. Nu m-a condus decat pana la poarta, iar a doua zi am primit o orhidee intr-o cutie de sticla. Mi-a calculat rulajul in treizeci si doua de secunde, cu toate ca era mai mare decat in ziua precedenta - si nu am mancat cremsnituri, ci m-a chemat la el sa bem ceai de iasomie adevarata. Pe care a adus-o nu demult din China, "daca nu sunt prea insistent", si nu a fost, caci as fi baut orice, chiar si din China, numai sa nu trebuiasca sa-l dezgrop pe Balint.
Da, comoara mea, in seara aceea mamica s-a dus cu el. Inchiriase o casuta cocheta in zona verde, "doar sapte camere" - a spus el cu modestie, si numai pentru cateva luni, cat timp va avea reprezentatii in oras, pentru ca interesul e mare. In timp ce ne beam ceaiul, mi-a povestit despre cel mai vestit numar al sau, in care are o usa mare, cu doua canaturi, pe care o arata initial publicului, apoi el intra o data pe ea si iese de sapte ori, apoi intra de sapte ori si iese o singura data. La una dintre reprezentatii, un spectator mai putin credul s-a urcat pe scena si a inceput sa-l traga de par si de piele, sa vada daca nu era o masca, dar in asemenea cazuri el e fericit si-i intelege. In general, oamenii vin sa-l vada de cate doua, trei ori, asa ca traieste, slava Domnului, modest, dar bine. "Ai putea sa iesi chiar si de zece ori?" - l-am intrebat eu. "Poate" - mi-a raspuns. "Dar pentru asta ar mai trebui sa exersez."
Apoi am vrut sa vizitam camerele, dar nu am ajuns decat in prima. Acolo era numai un pat urias, plin cu orhidee. Nu in cutii de sticla, ci numai asa, rasfirate peste tot, chiar si pe jos, iar el m-a luat de la spate pe dupa solduri si mie aproape ca-mi exploda tot corpul. Doamne, numai sa nu-mi dea drumul, m-am gandit eu, la care el mi-a spus "nici sa nu te gandesti la una ca asta", iar atunci n-am mai putut sa ma abtin si, fara sa mai tin cont de vegetatie, pana ce el si-a dat jos camasa, mie mi s-a intamplat de doua ori ceea ce nu mi s-a mai intamplat de zece ani.
Da, comoara mea, cand a vazut flocii stingheri de la subsuoara domnului Ulrich, mamica a avut doua orgasme si inca nici nu banuia ce-o asteapta. Pentru ca dupa aceea scamatorul abia dadea fuga in baie, ca sa se spele, ca si iesea de indata, de parca n-ar mai fi vazut femeie de o saptamana, si o lua de la inceput. Si iar, si iar, saracul Balint, ma gandeam eu dupa al patrulea sau al cincilea, daca ma mai puteam gandi atunci la ceva, tie atata ti-ar fi prea mult si pentru o luna, dar se vede ca mie nu, eu sunt rezistenta, mie mi-e tare bine, iar el tot nu se culca inca, dupa ce iesea din baie. Doamne, o sa mor, gandeam sau tipam eu, vreau sa mor acum, la cincizeci si cinci de ani, doar inca o data, iar el se intorcea din nou si parfumul orhideelor era estompat de mirosul acela dulce-sarat al scursorilor care-mi umpleau trupul pe dinafara si pe dinauntru, peste tot, care-mi curgeau prin vene, care-mi umpleau gatlejul. Vai, comoara mea, cum indrageste omul in zece ani ceea ce pana atunci ii facuse greata. Saracul Balint. Lui nu i-am facut-o niciodata, si ce mult m-a rugat. Si numai asta m-a intristat putin.
Dimineata, domnul Ulrich m-a dus in baie si m-a spalat ca un tata pe copilul lui si mie mi-a placut. Apoi m-a condus pana la gara, mi-a spus ca in seara aceea are spectacol si mie mi-ar prinde bine un pic de odihna, dar ca luni vine sa ma ia si va veni in fiecare zi, pana la sfarsitul vietii, cu exceptia duminicilor. M-am aparat, spunand c-ar fi prea mult si ca am imbatranit, la care el a protestat, dar pana la urma am ramas intelesi ca miercurea sa mancam doar cremsnituri. Iar luni intr-adevar a venit, miercuri am mancat cremsnit, iar duminica a avut spectacol. Iar saptamana urmatoare la fel si in celelalte tot asa, trei luni la rand, pana ce a izbucnit revolutia.
Atunci a venit Karoly, conductorul, care m-a anuntat ca, in drum catre teatru, domnul artist Ulrich a fost impuscat. "Dar din imediata lui apropiere, in ceafa, asa ca te rog sa ma crezi, draga Magdi, ca nu a suferit deloc." Si atunci mamica a inceput sa simta ca innebuneste. Ca n-o sa-l paraseasca pe Ulrich. C-o sa-l imbalsameze si o sa-l duca acasa. Ca nu e nimic adevarat in toata putrefactia.
Si mamica a vrut sa fuga la teatru dupa el, dar trei flacai de la brigada pentru Stralucirea sinelor au prins-o, spunandu-i ca nu era la teatru si nici nu l-au impuscat in ceafa, cineva l-a vazut la poalele cetatii cu un pistol, iar ei l-au vazut mort la capatul Strazii Principale, dar ca nici acolo nu a fost impuscat in ceafa, ci a calcat pe o mina, si ca ei nu mai inteleg nimic din toate astea. Apoi a venit seful de gara care a intrebat cati scamatori ca asta exista, pentru ca si el a vazut unul la poalele cetatii, cu un pistol in mana, dar era deja ciuruit. De gloante.
Atunci, lu' mamica a inceput sa i se faca rau. Ametea in tacere, apoi s-a sprijinit de masa din birou si a inceput sa verse. Mai intai cremsnit, apoi petale de orhidee si sperma si ceai chinezesc si tot, tot, iar ceilalti se holbau la cate feluri ies din mamica si in ce cantitati. Apoi a baut apa proaspata, rece, ca sa nu innebuneasca de tot, i-a luat pistolul sefului de gara si s-a furisat in desis.
In dosul storurilor trase din sufragerie - trei gemeni Ulrich isi faceau bagajele, iar mama i-a impuscat pe toti trei. Karoly: unul. Brigadierii: altul. Seful de gara: inca unul. Mama: trei. In total sase. Nu-i asa?
- Ba da - am spus eu. In total sase.
- Dar pe usa a intrat unul si au iesit sapte. Trebuie s-o ajuti pe mama. Vezi cat de mult te iubeste? Vezi ce sincera e? Cauta-l pe al saptelea. Cauta-l si spune-mi unde e. Si atunci iti dau bilet fara sa platesti.
Roman in curs de aparitie la Editura Polirom
Traducere din limba maghiara de Marius Tabacu
 Afisari: 333  |  Tiparire pagina  |  Tiparire articol (optimizat)  |  Trimitere pe e-mail 
A r h i v a
 Top afisari / comentarii 
 Fratia urechii (4857 afisari)
 Un tiran modern (Putin) si admiratorii sai (2316 afisari)
 Euroregiunea secuiasca (1770 afisari)
 "Rednic, esti o mizerie" (1587 afisari)
 Un nou caz Litvinenko (1333 afisari)
 A adormit langa femeia pe care a violat-o (3618 afisari)
 La 50 de ani, Sharon Stone foloseste aceleasi "arme" ca pe vremea cand juca in Basic Instinct (3571 afisari)
 Putin: "Ucraina are toate sansele sa nu mai existe ca stat in granitele actuale" (3516 afisari)
 Dragoste fara frontiere: Un lup se iubeste cu o capra (3377 afisari)
 Socant: Un australian are un copil cu propria fiica  (2663 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2008 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.02132 sec.