Cum se face ca, in cateva luni de la publicarea versiunii romanesti a <<�Versetelor satanice�>> la Editura�Polirom, romanul lui Salman Rushdie s-a vandut in peste 35,000 de exemplare�? De ce acest succes fabulos, intr-o piata de carte nu tocmai bogata in vanzari, si in ciuda unui pret nu tocmai mediu�? Raspunsul e simplu�: faima pe care romanul a capata-o in cei 20 de ani scursi de la publicarea sa in 1988 si curiozitatea. Ca de atatea alte ori, snobilimea s-a inghesuit sa cumpere un roman despre care auzise asa de multe... Efectele inimaginabile ale cartii Inainte de a incerca o succinta evaluare a romanului in sine, o scurta prezentare a etapelor care au facut din <<�Versetele satanice�>> o carte cu-adevarat faimoasa a epocii noastre. Publicat in 1988, romanul a fost considerat o blasfemie la adresa Coranului si interzis in India. Apoi Ayatollanul Khomeini a emis o fatwa condamnandu-l la moarte pe autor si hotarand ca moartea lui este datoria oricarui musulman. Comunitatea musulmana din Anglia, tara de adoptie a prozatorului, a protestat de nenumarate ori impotriva cartii, iar in India si in Pakistan demonstratiile au facut victime, adica morti si raniti. Din cauza fatwei, care pentru Rushdie a insemnat condamnare la moarte si amenintare terorista, scriitorul a devenit beneficiar al programului de protectie din partea guvernului britanic, care si-a intrerupt relatiile diplomatice cu Iranul la cateva luni dupa publicarea <<�Versetelor satanice�>>. Dupa moartea Ayatollahului Khomeini in 1989, care respinsese vaga scuza a scriitorului, fatwa a fost confirmata de Ayatollahul Ali Khamenei. Rasplata pentru 'ofensa' pe care Rushdie a indraznit s-o profereze intr-un stufos text de fictiune a venit si pentru cei care au promovat, intr-un fel sau altul, cartea. Autorul traducerii in japoneza, Hitoshi Igarashi, a fost ucis prin injunghiere in iulie 1991, an in care a fost grav ranit si traducatorul in italiana, Ettore Capriolo. Doi ani mai tarziu, protestele impotriva traducatorului in turca al romanului, Aziz Nesin, au culminat cu incendierea unui hotel din Turcia, in care au murit 37 de oameni. Directorul editurii norvegiene care a publicat romanul, William Nygaard, a fost impuscat, dar a supravietuit. In vara anului trecut, Salman Rushdie a fost innobilat de Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Liderii musulmani au protestat din nou, iar Pakistanul a gazduit iar proteste de strada. Ayman al-Zawahiri, seful numarul 2 al Al-Qaida, a amenintat Anglia cu noi atacuri teroriste, din cauza deciziei Reginei de a ridica in slavi un scriitor care a ofensat Islamul. Iranul a criticat si el aceasta hotarare, convocandu-l la Teheran pe Geoffrey Adams, ambasadorul britanic. Cauzele imaginabile ale efectelor Ce se ascunde, de fapt, in acest voluminos roman scris in deplin spirit postmodern�? Nu foarte mult. Intr-o fictiune care se desfasoara pe mai multe planuri, in principal unul al imigrantilor aciuati la Londra, al dezradacinarii si al alienarii, si unul al Profetului Mahomed (Mahound), mai precis un plan care trece printr-o constiinta artistica jucausa, ironica, episoade din viata profetului si scrierea Coranului. <<�Versetele satanice�>> nu este vreo capodopera, ci doar un roman reusit, ca multe altele scrise in ultimele decenii, nefiind nici pe departe cea mai buna carte a lui Rushdie. De fapt, este o combinatie, de multe ori diluata si diluanta, de reflectii pe teme perpetue de genul identitate, alienare, eu-celalalt, Occident-Orient, modern-traditional, autentic-fals, si de secvente fantastice. O reverie care incepe cu un atac terorist desfasurat intr-un Bustan care zboara deasupra Canalului Manecii, in drum spre Londra. Un continut ironic si ambiguu este turnat in forma recomandata de reteta postmodernista, adica in fragmente prin care se intretaie mai multe discursuri. Ce e 'ofensator' in romanul lui Salman Rushdie, scolit la Cambridge�? Nimic, fireste, atat vreme cat vorbim despre literatura, adica despre o opera de fictiune. Numai ca acceptiunea modern-occidentala a fictiunii nu este valabila in lumea islamica, unde religia are a face cu orice, deci si cu literatura. Sintagma <<�versete satanice�>> numeste interpolarile satanice in Coran, care construiesc o imagine ne-canonica a Profetului, mai exact un Mahomed care a tradat monoteismul islamic. La Rushdie, episodul suna astfel�: ca sa castige adepti politeisti, Mahomed accepta si sustine ideea ca, in afara de Allah, exista si alti zei, mai precis 3 zeite, Lat, Uzza si Manat, dar apoi se razgandeste, simtind ca acceptarea initiala a venit de le Satana. Inutil sa adaug ca ideea interpolarilor satanice in textul Coranului nu este acceptata de musulmani. Secventele ironice care au in centru un Mahomed ne-examplar nu sunt putine, dar nici foarte multe. Prozatorul nascut la Bombay, care pledeaza de multa vreme pentru depasirea traditiei, indrazneste sa se joace si sa topeasca intr-o poveste sofisticata episoade din viata imaginata a Profetului care, de exemplu, avea <<�permisiunea lui Dumnezeu sa si-o puna cu oricate femei voia�>>.

Dana IONESCU