Presedintele Romaniei nu are dreptul de a cere urmarirea penala a membrilor Guvernului, care sunt si membri ai Parlamentului, fara incuviintarea Camerei din care ei fac parte. Asta pentru a le asigura independenta, desigur. Acesta este, in prezent, cazul de "mare coruptie" al celor cativa fosti ministri, intre care si al domnului Adrian Nastase, pentru care procedura legala este in curs. Pe scurt spus, acesti fosti ministri, parlamentari, pot fi urmariti penal la cererea Presedintelui sau a Camerelor, dar urmarirea si trimiterea lor in judecata penala se poate face, conform art. 69 al. 2 din Constitutie, numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. O prima constatare sare in ochi: Art. 69 al.2 se ciocneste de art. 109 din Constitutie care - dupa cum spuneam - da Camerei, Senatului si Presedintelui Romaniei dreptul direct de a cere urmarirea penala a ministrilor. In asteptarea unei modificari a Constitutiei care sa elimine aceasta contradictie, vinovatii de mare coruptie, cumuland calitatea de ministru cu cea de parlamentar, pot dormi, oarecum, linistiti, pana una alta. Cine e de vina? Sa fie reaua-credinta? Sa fie nepriceperea juristilor de la Ministerul Justitiei? Cetateanul de rand va avea tot dreptul sa creada ca, din nou, este tras pe sfoara. Foarte probabil va urma un nou proces la Curtea Constitutionala.

Serban ORESCU