Ziarul ZIUA a intrat in posesia sentintei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care la 12 decembrie 2007 a respins cererea procurorilor DNA de arestare a trei magistrati acuzati de fraudarea examenelor de anul trecut de la CSM, mai precis de trafic de influenta pentru obtinerea unor subiecte de examen, in schimbul unei sume de 15.000 de euro, a unei damigene de vin si o sticla de whisky, conform afirmatiilor DNA. Daca respingerea cererii de arestare este deja cunoscuta opiniei publice, din motivarea sentintei, ramasa definitiva, reies acuzatii extrem de dure la adresa procurorilor DNA, care au instrumentat acest dosar (n.red. - o echipa de procurori condusa de seful Sectiei I, Lucian Papici). Practic, procurorii DNA sunt acuzati ca au venit la instanta cu un dosar fara probe si fara sa aiba macar "indicii temeinice" si, cel mai grav, ca au blocat nejustificat concursul de la CSM, lasand astfel numeroase parchete si instante fara manageri si ingreunand bunul mers al Justitiei. Uluitoarea motivare a Inaltei Curti, care face acuzatii extrem de dure la adresa procurorilor anticoruptie, ridica practic o problema sociala majora, si anume: cum se pot prezenta la instanta anumiti procurori cu dosare atat de subtiri, in care sa solicite arestarea unor persoane!? Iar daca ancheta se va dovedi in final un mare fas, dar care a facut praf imaginea Justitiei, cine va raspunde pentru prejudiciile create? Diletantism sau incompetenta? Sentinta penala a Inaltei Curti vorbeste de la sine, drept pentru care este suficient sa citam din cuprinsul ei (vezi facsimil): "Cu privire la existenta indiciilor temeinice privind savarsirea de catre inculpati a faptelor pentru care se efectueaza procedura de urmarire, ca justificare faptica a masurii arestarii preventive, se poate constata fragilitatea acuzarii, in absenta unor probe certe privind operatiunile invocate in legatura cu anumite bunuri sau bani, ca acte materiale de vanzare sau cumparare de influenta ori in legatura cu accesul la subiectele de la examenul ce se invoca a fi fraudat. Desi se invoca predarea certa a unei sume de bani si se pretind a fi identificate momentul, locul si persoanele implicate in operatiunea frauduloasa, in mod curios aceste aspecte nu sunt constatate printr-un proces verbal de constatare a infractiunii flagrante. Indoielnica, sub aspectul temeiniciei apare si finalizarea activitatii infractionale descrisa de acuzare, respectiv a folosirii de catre candidatii supusi invinuirii a unor subiecte de examen obtinute anterior, atata timp cat nu sunt indicii de derulare necorespunzatoare a celorlalte operatiuni de pregatire si desfasurare a concursului in integralitatea lui si cat corectitudinea acestora ar fi facut imposibila orice operatiune de fraudare (...) Pentru rezolvarea cauzei penale privindu-i pe inculpati, organele de urmarire penala au blocat nu numai validarea ocuparii posturilor de conducere de la nivelul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Pitesti si Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti, ci si a celorlalte posturi de conducere de la nivelul instantelor si parchetelor din tara, perpetuand, in mod inexplicabil, lipsirea acestor institutii de manageri si ingreunand nedorit activitatea de administrare a Justitiei (...) Inlaturarea starii de nesiguranta si incertitudinii cu privire la soarta unitatilor de baza ale Ministerului Public si ale sistemului instantelor judecatoresti ar fi trebuit sa reprezinte mobilul prioritar al activitatii de urmarire penala, in restabilirea ordinii de drept. Se observa insa o preocupare discutabila pentru luarea de masuri procesuale fata de inculpati, desi nu exista nici un indiciu si, mai ales, nici o proba ca inculpatii ar impiedica normala desfasurare a procesului penal ori ar incerca sa se sustraga de la tragerea la raspundere penala. De asemenea, se poate constata ca de la data aducerii la cunostinta publicului a faptelor supuse procedurii judiciare, demers ce nu se inscrie in activitatile specifice urmaririi penale si pana la data solutionarii propunerii de arestare preventiva, s-a scurs o buna perioada de timp si nu s-a conturat vreun element de fapt, vreo proba care sa concretizeze in vreun fel pericolul pe care l-ar reprezenta lasarea in libertate a inculpatilor".

Razvan SAVALIUC