Mai multe orase Ca obiect al poeziei, ca loc imaginar, chiar daca exista pe harta, orasul se zideste in fiecare dintre poeme selectate sa faca parte dintr-un volum cu o prezentare grafica eleganta si expresiva, conceputa de Carla Duschka, insotit de un DVD cu clipuri ce pun in evidenta dictiunea fiecarui poet. O fereastra intr-un perete scorojit, un bloc, un subsol incondeiat de grafitti sau un cadru care prinde nesfarsitele sapaturi din urbea lui Bucur acompanieaza poezii extrase din volumele publicate de poeti romani dintre cei mai cunoscuti: Nora Iuga, Ana Blandiana, Constanta Buzea, Iolanda Malamen, Angela Marinescu, Traian T. Cosovei, Paul Daian, Ion Mircea, Ioan Es. Pop. Prilej pentru cititori sa patrunda in orasele de sub fruntile poetilor, gasind astfel cate ceva de admirat, de detestat, de explorat sau de uitat. Ideea unei antologii tematice care sa cuprinda texte de poetii nostri contemporani, fie si numai cei membri ai Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, in care se cladeste sau doar se reflecta Bucurestiul, poate fi, si ea, o dovada ca ne apropiem de practicile si ideile editoriale de prin alte locuri, unde astfel de antologii tematice sunt frecvente. In poemele pe care le citim in 27. POEZIE de BUCURESTI, orasul nu e niciodata la fel, nu e niciodata un topos complet, nu e niciodata o serie limitata de imagini si atat. Sub fruntile poetilor, el este "infinitul mic", ca sa citez cateva versuri atipice ale textualistului Bogdan Ghiu: "Bucurestiul este infinitul mic, infinitul marunt, labirintul interior./ Strazile lui te scot in afara, caci au spectacol, sunt spectacol, dar/ acest asa-zis "afara" este, de fapt, un launtru nebanuit. Bucurestiul / este un oras care se deschide intr-un mod interior. Este un oras al/ interioritatii deschise, al intimitatii." "Infinitul marunt", cu urme de belle �poque, mic Paris, epoca de aur si alte perioade, este omnipresent in spatiile pe care Bucurestiul le naste sub frunte de poet. Piata Buzesti, Vatra Luminoasa, Piata Romana sau Bucharest Mall se dilata si se contracta. Multe voci, dar nu in cor Concretizat sau abstractizat in poeme scrise de poeti din patru generatii diferite, Bucurestiul senzual, decrepit, imund sau altcum altcumva se desfasoara in discursuri poetice mai lenese sau mai harnice, in ritmuri postmoderne scrise in chei diferite. Montajul din volum pune in lumina individualitatea fiecarei voci. A Norei Iuga, de exemplu, suna asa, dupa cum probabil o cunoasteti din "Fetita cu o mie de riduri": "Bucurestiul meu incape tot in Piata Romana, e masa mea de/ billiard cu bile galbene si negre si din cand in cand cate una/ rosie. acolo ne dam intalniri, acolo ne ciocnim unul de altul/ din intamplare sau cu intentie - Beroza spune ca intentia nu/ e a omului, nici a naturii, intentia e a drumului... asadar/ drumul ma duce azi iar pe culoarul din spatele coloanelor./ Bucurestiul meu e format din tarabe cu maruntisuri, flora-/ rese, chioscuri doldora de ziare, in fata vitrinei cu pantofi/ bleu si roz salivez - manac fondante - un/ batran si o batrana alaturi: slab, galben, muti, fara fete." Sau vocea care se aude, inconfundabil, in "oltetului 15, camera 305", de Ioan Es. Pop: "ca o amara, mare pasare marina,/ nenorocul pluteste peste caminele de nefamilisti din/ strada oltetului 15./ aici nu stau decat doar cei ca noi. aici/ viata se bea si moartea se uita." Vocile care vorbesc in poeme si se aud pe DVD nu se unesc intr-un cor. Singularitatea fiecareia strabate si rezista dupa lectura.

Dana IONESCU